CR.6-2010: tot nu!

Motto: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale...” („O scrisoare pierdută", I.L. Caragiale, 1884 - Farfuridi, Actul III, Scena I)

Ca de obicei, „până la ora 12 faceţi urgent (sic!) observaţii la noul proiect de cod CR.6-2010”. Şi am făcut. "So what?!" - Miles Davis, "Kind of blue" (1959)
 

"Propunerea de modificare a „Codului de proiectare pentru structuri din zidărie“ – indicativ CR.6-2006 este fundamental structural şi conceptual greşită, fiind un potenţial generator de grave conflicte tehnice, de concepţie şi de realizare cel puţin a clădirilor amplasate în zonele seismice. Pentru aceste cazuri ar fi trebuit introduse prevederi minimale şi chiar restricţii de utilizare a unor tipuri şi modele de blocuri de zidărie (în ce priveşte dimensiunile minime ale corpurilor ceramice, grosimile pereţilor golurilor, modurile de realizare a zidăriilor şi îmbinărilor specifice acestor structuri din zidărie etc.). Introducerea aproape exclusivă a criteriului privind rezistenţa blocului de zidărie este o greşeală fundamentală atât timp cât nu se includ şi criteriile de apreciere a modurilor fragile de rupere. Cel puţin în unele zone din ţară, majoritatea produselor ceramice introduse pe piaţă şi destinate realizării structurilor din zidărie sunt casante, făcând practic imposibilă dezvoltarea unor modele de cedare a pereţilor cum sunt cele prezentate în codul de proiectare. Există, din păcate, o largă varietate de blocuri ceramice pentru zidării care nu pot dezvolta astfel de modele de rupere pentru că, datorită atât pereţilor extrem de subţiri ai golurilor, cât şi caracterului foarte casant al produsului, elementul structural din aceste noi tipuri de blocuri ceramice practic se pulverizează, neînregistrându-se modurile specifice de fisurare şi/sau de fragmentare a zidăriei, imobilul putând avea chiar un mod general de cedare prin colaps progresiv.

În principiu, pot fi admise caracterul secret al reţetelor de realizare a blocurilor ceramice, dar asta nu înseamnă că pot fi şi ignorate total celelalte caracteristici mecanice esenţiale privind comportarea specifică a acestora. Prezenţa varului în componenţa reţetelor s-a dovedit a fi de mii de ani chiar unul dintre materialele la care nu este recomandabil a se renunţa cu atât de mare uşurinţă, întrucât s-a dovedit că modifică în sens negativ şi în mod semnificativ proprietăţile fizico-mecanice ale cărămizilor.
 

Se propune restructurarea codului de proiectare prin preluarea unora dintre prevederile esenţiale ale fostului normativ P.2-1985 (cel puţin cele referitoare la caracteristicile geometrice, fizice şi mecanice ale acestora, la modul de realizare a elementelor structurale portante etc.), corelarea modurilor de cedare cu proprietăţile mecanice şi revizuirea tuturor relaţiilor şi modelelor teoretice privind aprecierea capacităţilor portante.

De asemenea, se impune adoptarea unei terminologii corecte şi unitare specifice analizei structurilor, în acord cu terminologia internaţională consacrată de zeci de ani în domeniu („tensiune” şi nu „rezistenţă unitară”, „efort [axial, încovoietor, tăietor]” şi nu „solicitare”, „efort capabil” şi nu „rezistenţă de proiectare” etc.).

În concluzie, nu se susţine adoptarea nici a noii versiuni a „Codului de proiectare pentru structuri din zidărie“ - indicativ CR.6 -, în forma prezentată.” 

Oare câte dintre noile structuri din zidărie de cărămidă realizate cu noile tipuri de blocuri ceramice ieşite pe piaţă în ultimii ani vor rezista măcar a 10-a parte din durata de existenţă de până acum a Hagiei Sophia (Istanbul) sau a Castelului Malbork (Polonia) şi a multor altor construcţii medievale?! Oare cât timp va trebui să-i mai tolerăm pe de-alde ăştia convinşi că musai trebuie reinventată coada la prună şi apa caldă?!