"...When you run so fast to get somewhere,
you miss half the fun of getting there..."
(David L. Weatherford - "Slow Dance")

Tuesday, 15 March 2016

PIF – Primul Intelectual al Facultăţii


Aprilie 1985

Cu un zâmbet de satisfacţie malefică, scrutează poporul din sala de curs şi întreabă pe un ton important, făcându-se că încă mai încearcă să-l identifice pe împricinat:
- Cine a pus afişul acela cu excursia în Bulgaria pe uşa de la intrare?
- Eu, zic, ridicându-mă în picioare.
- Serios? Tovarăşul Decan te invită la dânsul pentru o conversaţie pe această temă.
Ultimii ani de comunism deveniseră realmente insuportabili, iar a merge într-o excursie oriunde în ţară era aproape un lux. Ca ghid turistic erai responsabil de absolut tot - organizarea grupului şi a traseului, cazare, transport, masă, ordine, siguranţă şi multe altele. Era ceva alergătură, dar măcar aveai avantajul ca poţi merge gratis într-o excursie. Cum Iaşiul e cam la capăt de lume şi cum zonele din proximitate nu mai prezentau deloc interes, excursiile cu ieşiri de o zi sau două din ţară încă mai stârneau apetitul turistic, una dintre destinaţiile cele mai atractive fiind Veliko Târnovo. Acum râdeţi, dar pe atunci o sticlă de Pepsi nu puteai bea decât dacă aveai pile la partid!
- Domnule student, care este scopul organizării acestei excursii?
- Păi, una de studii. M-am gândit să vizităm pe acest traseu obiective de interes naţional, încerc eu să bag la înaintare nişte bărbi uşor gomoase, menţionând vreo două baraje, ceva poduri, monumente istorice şi de arhitectură, în fine, colorând atmosfera cu mici elucubraţii efuzive pentru o bună impresie artistică.
- Şi de ce în Bulgaria?
- Ştiţi, e un mic truc, ca să atragă studenţii, dar ieşirea aceea e ca un bonus, de fapt.
- Dar cine v-a permis să luaţi studenţii din timpul practicii? Ştiţi că destabilizaţi procesul de învăţământ?!
- Îmi pare rău, dar nu-i iau eu! Ei sunt cei care decid dacă vor să meargă sau nu. Totuşi, sunt majori şi ei decid.
- Dar dumneavoastră în ce calitate organizaţi această excursie? Sunteţi desemnat de către A.S.C. [Asociaţia Studenţilor Comunişti – n.b.] cu activitatea turistică?
Oops! La trăsnaia asta nu m-am gândit.
- Nu, zic. Am atestat de ghid turistic al B.T.T. [Biroului de Turism pentru Tineret – n.b.].
- Şi ce? Nu aveţi voie!
- N-am voie să ce?!
- Să organizaţi excursii cu studenţii!
- De ce?
- Pentru că studenţii nu au voie să meargă în excursii în timpul anului universitar. Trebuie să organizaţi excursia în vacanţe.
- În vacanţe nu vrea nimeni, iar studenţii sunt majori şi responsabili pentru deciziile lor. În plus, excursia este organizată de B.T.T. Ce facem? Interzicem şi O.J.T.-ului să pună afişe în oraş cu excursii?
Insist pe acest subiect, alunecându-l rapid într-o dezbatere de un absurd hilar ce se finalizează cu o stupefacţie penibilă. Pentru câteva secunde am avut senzaţia c-am surprins un puşti cu mâinile până la coate în borcanul cu dulceaţă
şi acum încearcă să-mi explice că, de fapt, voia să prindă o muscă.
Brusc îşi aduce aminte că, totuşi, este un fel de şef şi trebuie să-şi impună un argument, oricare are fi el, cu orice preţ. Altminteri era un moşulică blajin, destul de simpatic, dar cu mare frică de partid. Deşi într-un disconfort relaţional vizibil, se îndreaptă brusc de şale, aruncă o privire leninistă, undeva, la câţiva metri în spatele meu, şi declamă:
- Domnule student, nu este voie să se pună afişe şi cu asta închei. În primul rând, şi asta o să transmiteţi şi colegilor dumneavoastră, trebuie să ştiţi că întâi se supune aprobării consiliului profesoral dacă este voie să se pună afiş şi abia apoi vedem ce scriem în el!
Vă declar cu mâna pe inimă că n-am inventat nimic! Cum asemănarea cu Pif (celebrul personaj din benzile desenate) era izbitoare, un coleg mai hâtru, sunt aproape convins că din seria noastră, l-a amprentat definitiv: PIF - Primul Intelectual al Facultăţii, supranume pe care aveam să-l redescopăr întâmplător, peste zeci de ani, scris discret de către un profesor, pe colţul unui dosar, întru nostalgică neuitare.

Februarie 2016

- Ce-i cu atitudinea asta?! Cine ţi-a dat voie să pui afiş?! Dar cine te crezi, mă rog?! Şi, apropo, cu ce dracu’ l-ai lipit, că s-a chinuit femeia de serviciu o oră să cureţe geamul!?
- Este un gen de curs despre „Neconvenţional în inginerie civilă” şi este extra-curicular.
- Nu aşa se face! Ţi-am spus că dacă vii cu un curs nou, ţi-l dau să-l ţii. Vii cu programa analitică, se analizează şi se dezbate în consiliul profesoral, apoi se pot face înscrierile chiar prin site-ul facultăţii, nu pui tu afiş, aşa, cum te taie capul! Ştiu eu ce prostii ai să le spui la acel curs?!
- După cum aţi citit probabil, am propus ca înscrierea să fie până pe 29, iar începerea cursului a fost propusă pe data de 10, tocmai ca în acest interval să fac demersurile pentru aprobarea obţinerii unei săli. Nu pot să spun că de la o dată anume începe un curs când nu ştiu dacă vor fi doritori pentru abordarea unor astfel de subiecte. Iar cursul îl organizez eu şi tocmai acest lucru vreau să-l evit: să fie exclusiv dorinţa lor să se înscrie direct ca participanţi şi nu constrânşi în nici un fel.
- Vino şi prezintă programa analitică şi-ti dau cursul!
- Interesantă propunerea! Eu fac cursul şi dumneavoastră mi-l daţi, ba chiar să fac programa analitică pentru ca să mi-l puteţi fura şi pe ăsta la fel cum mi-aţi furat şi orele. Mulţumesc! V-am trimis în ultimii 4-5 ani de cel puţin trei ori câte 2-3 propuneri de cursuri (analiza neliniară, structuri membrană şi pe cabluri ş.a.), dar le-aţi ignorat total.
Afişul l-am lipit sub un alt afiş, de o mare încărcătură cultural-ştiinţifică, o acţiune studenţească sprijinită chiar de către facultate, după declaraţiile lor: „Căsătorie pentru o zi”. Evident, al lor a rămas lipit, „prostiile” mele, nu!

Să vorbeşti despre despre tensegrity, structuri din membrane şi cabluri, programare parametrică şi despre multe altele, fără să-i menţionezi şi pe „proştii” de Buckminster Fuller, Frei Otto, Kenneth Snelson, Santiago Calatrava, Zaha Hadid... este ca şi cum ai vrea să ţii un curs de religie în care să nu spui nimic despre Dumnezeu. Şi am dreptul ca după aproape 30 de ani de activitate concretizată în activităţi destul de consistente şi în plan ştiinţific şi de execuţie şi educaţional, să consider ca extrem de ofensatoare propunerea de a fi analizată programa analitică pe nişte subiecte despre care, din păcate, peste 60-70% dintre dezbătători nici măcar n-au auzit.
„Ştiu eu ce prostii ai să le spui la acel curs?!” Mda... Eu zic că e cazul, deja, după o aşa îndelungată şi neştirbită tradiţie, ca titlul să fie oficializat, cel puţin în grad onorific.
Relativ recent, cu totul întâmplător, mi-a căzut în mână un eseu al unui psiholog american, renumit pentru teoria ierarhiei trebuinţelor umane, acesta situând în vârful piramidei nevoile cognitive (de cunoaștere, înțelegere și explorare), dar și pe cele estetice (pentru frumusețe, ordine, simetrie). Una dintre concluziile lui Abraham Manslow are o forţă descriptivă teribilă şi pare că a fost scrisă special pentru întreg sistemul românesc: „Când singura ta unealtă este un ciocan, toate problemele tale vor arăta ca un cui.”
* * *
P.S. – După lipirea afişului, am zăbovit intenţionat prin preajmă 10-15 minute să observ reacţiile. Anunţul, format A.3, a fost pus într-un loc în care să aibă vizibilitate maximă şi impact vizual imediat. Şi totuşi, dintre cei circa 30 de studenţi care au închis şi deschis uşa de la intrare, niciunul nu l-a citit! La început m-am înfuriat puţin, dar mai apoi am încercat să înţeleg. Şi am remarcat feţe foarte triste, mersuri apăsate, priviri abătute, în pământ, umeri căzuţi, o lipsă totală de simţ al observaţiei şi un dezinteres total pentru orice mai mişcă prin jur. O tristă şi cruntă demotivare cum rar mi-a fost dat să văd la o generaţie atât de tânără... Acesta este rezultatul nenumăratelor reforme şi revoluţii în „educaţie”: morţii vii.

1 comment:

  1. cind eram student nu mi-am permis , dar uletior la o intilnire cu seful de catedra de la o sectie a mecanicii ( membru in partid - de dupa 89, ajuns si prefect ) am propus sa se tina un curs optional de istoria tehnicii, astfel incit sa vada studentii unde sunt altii si unde noi.
    reactia, aceeasi.
    baza mea de pornire a fost un dictionar de istoria tehnicii aparut prin 80 structurat pe domenii ale ingineriei ( constructii, mecanica, etc ) si care mi-a deschis ochii asupra faptului ca in timp ce James Watt crea masina cu aburi la noi inca nu se desprinsesera din feudalism.
    Ne miram ca aici nu apar oameni si descoperiri care sa arunce inainte tehnica. Poate doar informatica ca fiind noua si cu profesori mai tineri si mai deschisi la minte desi si acolo...

    ReplyDelete