"...When you run so fast to get somewhere,
you miss half the fun of getting there..."
(David L. Weatherford - "Slow Dance")

Tuesday 13 December 2016

România, ţara vrajbelor noastre

“E dificil să eliberezi proştii
de lanţurile pe care le venerează” (Voltaire)

Este a doua oară când un mucos, care a descoperit retorica insultătoare înaintea aparatului de ras, îmi reproşează că sunt exponentul generaţiei din cauza căreia România s-a reîntors la comunism şi că pensionarii au amputat din nou viitorul tinerilor. Acum câţiva ani, acelaşi lucru îmi era reproşat de o puberă, beneficiară a unei suspect de rapide ascensiuni profesionale, pupilă afişată a unui fost senator cu înalte titluri academice, acum borfaş dovedit (episod relatat şi în Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell – I…VI).


Aşa cum am precizat şi pe Facebook, am încercat si eu, ca si multi alţii, să-mi explic acest paradox stupid: cum se poate ca, după 27 de ani, să ne reîntoarcem de unde (credeam că!) am plecat. Şi pentru că inginerul din mine este entuziasmat mai mult de fanteziile erotice şi nu de cele retorice, am căutat explicaţii în statistici. Şi am descoperit că analizele şi concluziile prezentate iniţial erau mult prea îngăduitoare!
Aşadar, în 11 decembrie 2016 au votat 8.9 milioane de cetăţeni, iar structura populaţiei pe grupe de vârste a fost următoarea:
- grupa de vârstă 18-34 de ani - circa 3.290.000 (37%), 
- grupa de vârstă 35-44 de ani - circa 1.190.000 (13%),
- grupa de vârstă 45-64 de ani - circa 2.710.000 (31%),
- grupa de vârstă de peste 64 de ani - circa 1.710.000 (19%). 
Iar dintre cei 5.3 milioane de pensionari au votat acum DOAR 1.7 milioane, adică doar 32%! 
Şi acum să facem puţină aritmetică şi mici exerciţii de logică elementară. 
Adunând extremele grupelor de vârstă două câte două, se obţine în ambele cazuri acelaşi procent de 50%. Şi, atunci, unde e buba? 
Grupa de vârstă 45-64 avea în 1989 între 18 şi 27 de ani, adică au simţit din plin comunismul pe pielea, stomacul şi creierele lor. Această generaţie este chiar aceea care a făcut Revoluţia! Această generaţie este cea care a luat la propriu răngi în cap şi şuturi în cur de la mineri în 1990. Această generaţie care a votat azi este ceea ce a mai rămas din ea după ce a fost hăituită şi alungată din ţară. Este generaţia cu cei mai mulţi prieteni împrăştiaţi pe întreg mapamondul. Este generaţia care a rămas minoritară în propria ţară pentru că are, poate, şi cel mai mare procent de morţi prematur (între 40 şi 55 de ani). Este generaţia umilită şi jefuită de toţi securiştii reformaţi în capitalişti democraţi. Este generaţia care a suportat mizerii de nedescris în ultimii 27 de ani. Este generaţia care nu şi-a umilit şi ponegrit bunicii şi părinţii pensionari pentru că fie n-au putut discerne corect, fie le era pur şi simplu frică de ziua de mâine când erau chemaţi la urne, iar în lupta lor pentru supravieţuire, votau pe cel care îi aducea la poartă o felie de pâine sau o găleată de plastic care să înlocuiască ruginitura aceea de la fântână. Dar să vă spun un secret acum, puştanilor: o mare parte din generaţia acestor pensionari, din cauza cărora ziceţi voi că suferiţi acum, aproape că nu mai există! Au murit, mulţi la vârste înaintate. Ei au apucat. Mulţi dintre prietenii mei n-au mai avut această şansă. 
Graficul de mai sus este alcătuit în mod parşiv, cu un vizibil scop de manipulare, de învrăjbire între generaţii şi de deturnare a atenţiei. Admiţând o vârstă maximă de 70 de ani, între cele două serii (18-44 şi 45-70) se observă acelaşi interval de un sfert de secol între limite, iar dacă analizăm şi procentual, participarea a fost aproape identică – 50% pentru fiecare tabără. Defalcarea pe segmente de vârstă foarte înguste induce impresia falsă că a fost o mobilizare disperată a generaţiei mele să iasă la vot pentru PSD. Da, au ieşit cu disperare să voteze, dar nu cu comuniştii. Au sperat că, în sfârşit, a venit momentul să-i trimită definitiv pe comunişti la lada de gunoi a istoriei, doar că nu şi-au imaginat ce puţini au mai rămas acasă, cât de mult s-au puit comuniştii şi ce trafic de suflete au făcut. Pot să admit că unii din generaţia mea s-au mai defectat pe drum, în mod natural, afecţiunile psihice fâcându-i să-şi voteze proprii călăi, dar nu cred că au făcut-o mai mult de 10% dintre noi, ăştia, între 45 si 64 de ani şi vreo 25-30% dintre seniori. De ce n-au ieşit şi ceilalţi pensionari la vot? Pentru simplul motiv că, îi doare fix la moţul băştii de cine mai câştigă. Sunt mulţi, foarte mulţi securişti printre ei care şi-au aranjat pensii grase de zeci şi chiar sute de milioane, au proprietăţi întinse şi conturi şi în bănci străine şi oricine-ar veni la putere nu le poate face mai nimic. E suficient să-şi mai bage câte un plod sau nepot prin nişte funcţii influente care să domolească eventualele tentative ale fiscului de a se atinge de averile furate. Sunt, însă, şi mai mulţi care-şi duc viaţa între cana de apă de luni dimineaţă şi frunza de ştevie de joi seara, pentru aceştia campania electorală fiind de o cruntă indecenţă, în timp ce fiscul aleargă după ei cu tubul de oxigen care să-i mai ţină în viaţă cât timp li se mai poate recupera şi pielea. Voi, cei între 18 şi 44 de ani, sunteţi generaţia schimonosită de nostalgiile unei epoci de care habar n-aveţi nimic pentru că fie nici "în proiect" nu eraţi, fie, cei puţin mai răsăriţi dintre voi, încă scoteaţi biluţe din nas prin anii ’90. Sunteţi generaţia care nu va avea amintiri pentru că timp de 27 de ani aţi refuzat să încercaţi să înţelegeţi cât de rău a fost. Istoria recentă vă plictisea teribil şi o banală lectură, fie ea şi în diagonală inversă, nu v-ar mai fi lăsat timp să vă exhibaţi patologiile pe zgomote imbecile, numite pompos ritmuri hip-hop, rap, house... N-aţi avut timp de altă muzică, n-aţi avut timp de teatru, de pictură, de literatură... Sunteţi generaţia "rebelă" (a se citi "bezmetică"), aia a lui Paraschiv a lui Moromete, care v-aţi trezit că "aveţi drepturi", că vă puteţi da părinţii în judecată pentru că v-au şters un dos de labă peste bot, ca să vă mai treziţi niţel atunci când o luaserăţi pe arătură. Sunteţi o generaţie mutilată şi, sincer, chiar ne este foarte milă de voi! Ne doare cumplit să ne vedem azi zecile de mii de copii cu creiere spălate, înrolaţi zâmbitori în cohorta comunistă a TSD! Ne doare cumplit să vedem cu câtă vehemenţă şi agresivitate ne huliţi pe noi şi vă apăraţi "mentorii", divinizându-i pe-alde Adrian Năstase, Victor Ponta şi pe alţii ca ei. Madam Ecaterina Ambraburica Andronescu nu s-a dat degeaba cu curul de pământ atâţia ani ca să “reformeze” sistemul de învăţământ! Fără “reformele” pesediştilor nu i-aţi mai fi votat azi în masă, cu atâta ostentativitate şi inconştienţă!
Vă văd admirând persoane şi personalităti care au frecvent peste 80 de ani, alţii chiar şi peste 100! Îi admiraţi pentru că vă impresionează, că sunt mult mai raţionali şi mai lucizi decât mulţi dintre tinerii doctoranzi cu lucrări indexate ISI, dar nu aveţi a vă întreba nimic despre nivelul indecent al analfabetismului vostru funcţional. Nu fac acum anamneza patologiilor voastre, nu e nici momentul şi n-au prea mare relevanţă în situaţia de faţă. Cu siguranţă că ne vom descoperi şi noi culpe deloc confortabile, dar mă îndoiesc că ar putea fi atât de grele încât să nu ne putem suporta când ne privim în oglindă. 
Nu-mi vine să cred că noi, cei care am făcut Revoluţia, am ajuns să trăim zilele în care să fim umiliţi şi consideraţi lăturile societăţii tocmai de voi, de cei în care ne-am pus speranţele. Chiar dacă nici vouă nu vă vine să credeţi, să ştiţi că noi v-am născut, noi v-am crescut şi tot noi v-am educat, aşa cum am putut şi cum am ştiut mai bine şi am încercat să vă scoatem oameni. Dacă n-am reuşit cum se cuvine este şi pentru că au avut grijă securiştii să ne ucidă visele şi să ne mutileze vieţile, pentru că, deşi rupţi de foame şi de oboseală, am luptat să ne căutăm rostul şi calea spre lumină şi tânjeam după o brumă de speranţă atunci când puneam cu dragoste un creiţar deoparte, ca să vă luaţi voi mobile de ultimă generaţie. 
Se ştie că politica e curvă. Dragă generaţie imberbă, vreau să te întreb acum dacă ai curaj să te uiţi în ochii părinţilor tăi şi să le spui drept, în faţă, că-s şi ei tot nişte curve!? Haide, ia-ţi inima-n dinţi şi zi-le-o de la obraz, că merge vorba că eşti dată dracului de curajoasă!

1 comment:

  1. desi nu-mi place, cred ca versurile cintecului lui tudor gheorghe cu au facut copii nostri dinti spun un mare adevar.
    e si vina noastra ca nu i-am invatat si pocnit la timp.
    si acum musca din toti. sunt asa zis lupii tineri
    asta e !

    ReplyDelete