"...When you run so fast to get somewhere,
you miss half the fun of getting there..."
(David L. Weatherford - "Slow Dance")

Coţomârla de Bahlui

Coţomârla este o specie bipedă, de regulă vocalică, dar cu exprimări onomatopeice, ale cărei origini sunt neclare. Cercetătorii susţin că ar avea ca strămoş comun o ramură terţiară a unor exemplare de Homo Erectus care au suferit o mutaţie stranie a ADN-ului, forma elicoidală a lanţului devenind autoconcentrică aplatizată, de aici şi noua specie rezultată după eliminarea literei “E” iniţiale. O altă ipoteză lansată ar fi că, de fapt, un salt genetic ar fi condus la apariţia unor exemplare parţial decerebrate, mono- sau bineuronale. Întrucât craniul era expus intens la radiaţii solare, natura şi-a urmat cursul determinând o migraţie neuronală firească în partea de jos a corpului. Ca să nu fie singuri.
La început specia se hrănea aproape exclusiv cu seminţe, ulterior diversificându-şi meniul odată cu apariţia mititeilor şi a berii, astfel că specia pare să cunoască o dezvoltare explozivă, perioadă în care cronicile consemnează primele coţomârle urbane. Din păcate se pare că nu are dăunători, dar ea însăşi pare a fi mai dăunătoare sieşi decât normal, supravieţuirea exemplarelor peste vârsta de 40-50 de ani fiind un adevărat mister. Deşi aparent înrudită cu manelistul cocalar, coţomârla este distinctă genetic şi poate fi recunoscută relativ uşor, de regulă printr-o ţinută agresivă şi prin afişarea unei pseudo-opulenţe, de regulă penibile, ajungând să ocupe poziţii social-politice importante, prin mecanisme greu de înţeles, fiind identificată ca o subspecie deja dominantă şi care are deja un istoric de consecinţe cu accente dramatice. Exemplarul de Cocoţomârlă de Videle este cel mai cunoscut şi care este şi deosebit de ciudat prin faptul că are o atitudine neconflictuală, total atipică. Unii antropologi insistă că numele de Cocoţomârlă de Teleorman provine de la apetenţa pentru cocotierii brazilieni şi nu de la tradiţionalul joc autohton “S-a suit scroafa-n copac”. Cocoţomârla de Constanţa este înrudită genetic cu Mazărea de Madagascar şare o afinitate penală pentru zonele litorale. În fine, exemplele pot fi nenumărate, dar în cele ce urmează mă voi limita la prezentarea doar a exemplarelor subspeciei locale, respectiv la Coţomârla de Bahlui, pentru că are spectaculozităţile ei specifice.

Coţomârla de gazon
(12 mai 2018, ora 17.57)

Are o obsesie pentru natură şi încearcă, în mod mai mult sau mai puţin reflex, să-şi recreeze mediul ancestral de viaţă de cavernă. Aici se observă un exemplar matur la o exploatare de gazon din Rezervaţia Dealul Repedea din Iaşi, la circa 20-30 m de grotele unei foste Mări Sarmatice. Atenţia i-a fost atrasă de rezistenţa neobişnuită a covorului vegetal la microclimatul local destul de aspru şi cu care spera să readucă în curte măcar parţial ceva din atmosfera epocii primitive. Brazda de pe piept, tatuajul şi Mercedesul ar putea determina o confuzie cu cocalarul comun, dar la o analiză mai atentă, profesia de specialist IT îl devoalază şi-i consfinţeşte apartenenţa la clasă fără dubiu, performanţă pentru care am primit deja confirmarea că Garda de Mediu a decis ca acesta să fie recompensat cu un premiu surpriză.


Coţomîrla de hangar
(20 mai 2018, ora 19.30)

Sesizarea de mai jos explică totul.

"Către Primăria Municipiului Iaşi, domnului Primar Mihai Chirica

În seara zilei de 20 mai 2018, în jurul orei 19.30, mă aflam în parcul Copou împreună cu familia şi cu nişte prieteni. În timpul unei plimbări cu patinele cu rotile, împreună cu fetiţa mea în vârstă de 9 ani şi cu o prietenă a ei de circa 6 ani, am avut parte de un incident extrem de neplăcut. Pe aleea care face legătura dintre ieşirea din parc spre Aleea Copou şi turnul de paraşutism am observat ca se îndreaptă spre noi un autoturism (IS 09 MTG – foto anexat), cu luminile de avarie aprinse, dar cu o viteza cam prea mare pentru acea zonă. Noi eram deja pe la jumătatea aleii când maşina ajunsese la statuie şi am început să-i fac semnale cu mîinile ca să aştepte să ieşim, pentru că nu aveam cum să ne oprim şi nici unde să ne refugiem. Era imposibil ca din acea poziţie să nu fi fost văzuţi de către şofer, dar acesta a ignorat total semnalul meu şi chiar am avut impresia că accelerat uşor. Ne-am întîlnit cam la mijlocul aleii, moment în care, neputîndu-mă opri din cauza spaţiului îngust, am sărit pe spaţiul verde, reuşind să mă echilibrez cu destulă greutate. Fetiţele, neavînd însă experienţa suficientă, au sărit şi ele de pe alee, dar au căzut pe burtă amîndouă. Eram siderat de reacţia şoferului şi am încercat să o întreb pe doamna care conducea maşina de ce nu a avut răbdare să mă lase să trec, deşi i-am făcut semnale corespunzătoare şi cred că era suficient de evident că pricepusem că, urmare a finalizării evenimentului, zona trebuie evacuată, motiv pentru care şi făcusem semn să aştepte.
- Doamnă, ce faceţi? De ce nu aţi aşteptat puţin?! Ce înseamnă asta?
- Sunt organizatoare!
- Ce legătură are organizarea cu….?!
Şi nu am apucat să termin întrebarea că doamna m-a gratulat cu un “dobitocului dracului”, după care a închis imediat geamul şi a plecat în trombă, uitîndu-se spre mine şi nefăcînd nici cel mai mic gest de asigurare să vadă dacă nu apăruseră între timp şi alţi copii în preajma vehiculului. Am încercat să o fac să oprească, lovind cu palma luneta maşinii, pentru că era evident că în starea de surescitare în care se afla nu putea conduce în siguranţă. Nu a oprit şi a ieşit foarte repede din parc.
După circa o jumătate de oră, aflîndu-mă cu prietenii lîngă Teiul lui Eminescu, unde se derula şi un spectacol în aer liber, sunt fotografiat ostentativ de către soţul doamnei (aveam să deduc ulterior - îmbrăcat cu un tricou roşu pe care scria “#Hangariada”). Fără să-i fi adresat vreun cuvînt, acesta începe să mă insulte şi să mă ameninţe. Încerc să scot telefonul ca să înregistrez comportamentul individului, dar acesta se repede să-mi smulgă telefonul şi, pentru că nu reuşeşte, mă loveşte peste mână, scap telefonul şi dă cu piciorul în el trîntindu-l de bordură. Invectivele şi ameninţările nu încetează, ba dimpotrivă, pare să mă ignore total. Se îndreaptă cu insultele asupra soţiei şi asupra celorlalţi patru prieteni cu care eram, în faţa celor trei copii ai noştri şi în timpul manifestării culturale, pe care deja o perturbase, apoi o ia efectiv la fugă prin parc, spre ieşire. L-am urmărit un timp, în speranţa că voi reuşi să observ o patrulă a poliţiei căreia să-i semnalez agresiunea.

Ajuns acasă am reuşit să-i identific pe cei doi: sunt soţii Laurenţiu Maftei şi psiholog Alexandra Maftei, co-organizatori ai evenimentului “#Hangariada” care se desfăşoară la Turnul de Paraşutism din Copou, Am mediatizat incidentul pe o reţea de socializare în scopul prevenirii participanţilor, semnalând faptul că astfel de persoane nu pot fi garanţii unui astfel de eveniment. Textele nu au inclus atacuri la persoană, injurii sau ameninţări, dar respectivii s-au simţit lezaţi în amorul propriu şi au raportat în mod fals că aceste mesaje sunt “împotriva standardelor comunitare”, motiv pentru care mi-a fost blocat contul în mod abuziv timp de 24 de ore, deşi am semnalat falsul.
Am precizat aceste detalii pentru ca să reiasă în mod evident că Laurenţiu şi Alexandra Maftei nu sunt, de fapt, deloc interesaţi de organizarea unor evenimente cu caracter cultural-educative în sprijinul comunităţii, ci o fac exclusiv pentru imaginea lor personală şi pentru cîştiguri financiare, fără scrupule. Ca dovadă că sunt persoane cu un caracter îndoielnic, am anexat prezentei şi un extras de presă (ziarul “Evenimentul” din 03.03.2014) […] care lasă să se întrevadă aspecte deloc plăcute.
În consecinţă, vă solicit, domnule Primar, ca pentru organizatorii Laurenţiu şi Alexandra Maftei să li se interzică dreptul de a organiza orice eveniment public pe teritoriul municipiului Iaşi, întrucît aceştia nu prezintă nici responsabilitatea şi nici profesionalismul de care trebuie să dea dovadă cineva care doreşte să devină un reper al spaţiului cultural local şi nu au nici pe departe un profil moral care să denote onestitate şi un elementar bun simţ faţă de comunitatea căreia i se adresează.
Ţin să subliniez, domnule Primar, că emitentul autorizaţiilor de desfăşurare a evenimentelor publice răspunde în mod solidar cu organizatorii de siguranţa şi chiar de viaţa participanţilor, trebuind a fi verificate cu maximă atenţie asigurarea şi aplicarea tuturor măsurilor care să împiedice producerea de accidente sau de situaţii conflictuale între membrii comunităţii."

Anunţ cu această ocazie că, în cazul în care se va dovedi ca fiind necesar în instanţă, urmare a vreunui incident produs în timpul unui eveniment public organizat de către dl. Laurenţiu Maftei şi d-na psiholog Alexandra Maftei, voi pune la dispoziţia celor interesaţi documentul de mai sus ce a fost înregistrat oficial ca sesizare la Primăria municipiului Iaşi.

No comments:

Post a Comment