”România este o țară condusă de un amestec între prostie, ticăloșie, iresponsabilitate și disperare. În același timp, România este o țară cu un popor inteligent, responsabil, conștient, cu umor, tenace și grijuliu cu viitorul lui imediat.” (De ce ne conduc proștii. Marcel Tolcea - 9 aprilie 2017).
Concluziile examinării clinice a naţiei mi se tot învârteau în cap, de ieri, ca o premoniţie. Şi tocmai când mi se părea că pricepusem întrucâtva paradoxul românesc, am fost readus subit la realitatea cotidiană autohtonă, cu inubliabile tandreţuri moldave, având senzaţia vie a efectuării cu un topor a unui fulgerător şi revigorant masaj cerebral.
Mă întorceam, împreună cu maiorul R. de la I.S.U., de la o alunecare de teren – o prăbuşire locală, într-o curbă periculoasă, ce ameninţa un drum judeţean cu distrugerea totală. Groapa recent formată a şi devenit un punct de atracţie locală, sătenii profitând imediat de oportunitate ca să-şi mute în pădure căcaţii din curţi şi hoiturile adunate peste iarnă. Care pădure este doar o iluzie, pentru că doar după cinşpe-douj’de metri ea există, dar lipseşte cu desăvârşire, fiind măcelărită total de extratereştri, evident, nimeni din zonă neştiind absolut nimic despre dispariţia copacilor.
Furia extraterestră a continuat apoi şi pe drumul judeţean, plopii fiind masacraţi sistematic în multe zone din ţară.
- Cred că a luat foc ceva mare pentru că mi se pare că am văzut o flacără imensă pentru o fracţiune de secundă!
- Nu cred, zice maiorul. Mai dau foc sătenii şi poate ţi s-a părut.
Accelerez şi încerc în acelaşi timp să identific şi posibilul incendiu. După două curbe, ajunşi în vârful dealului, observăm cel puţin două focare de incendiu de vegetaţie. Zărim o femeie, virăm imediat spre ea să obţinem informaţii despre situaţie:
- În fiecare an fac aşa! Dau foc la stuful ăsta şi ne îneacă în fum!
Distingem cu greu prin perdeaua de fum câteva siluete agitate de partea cealaltă a gârlei. Anunţăm telefonic evenimentul şi încercăm un dialog cu unul dintre “gospodarii” cu iniţiativa piromană:
- Sunteţi proprietarul?
- Da.
- Cine a dat foc?
- Noi am dat foc în curte, dar acolo, la stuf, ia foc în fiecare an.
- Se văd clar cel puţin trei focare distincte! Cum adică ia foc?
- Nu ştiu, a plecat focul aşa şi acolo, dar nu văd ce problemă este că a luat foc?! Pentru că noi îl supraveghem.
- Cum îl supravegheaţi? Că nu puteţi face nimic! N-aveţi nici apă, nici măturoaie… N-aveţi nimic! Uitaţi-vă cât de tare bate vântul şi ce rapid se extinde!
- Cum adică nu-l supraveghem?! Ba îl supraveghem! Uite, stăm aici şi ne uităm!
- […]
- Dom’le daca vă zic că au venit şi anul trecut pompierii de la primărie şi ne-au spus că putem să dam foc! De ce nu mă credeţi?
- Cu ce vă încurca stuful ăla? Nu pricep! Mai ales că este şi în afara proprietăţii!
- Dom’le, ştii mata ce am găsit aici, în boxă, în casă?
- Ce?
- Trei şerpi am găsit! Trei şerpi, dom’le!
- Şi? Erau veninoşi? Ţi-au mâncat pătrunjelul?
- Nooo! Cum să fie veninoşi?! Ba chiar m-am jucat cu ei! Uite-aşa-i dădeam pe mână, pe după umeri… şi după aia i-am dat în stuf, acolo.
- Şi cu ce te încurcă stuful ăla, că nu pricep?! E primăvară, acolo sunt cuiburi de păsări, de animale mici, de insecte din cauza cărora matale ai zarzavat şi fructe în curte!
- Dom’le, acolo e în rural, să ştii. Acolo or să se facă case până la urmă. Nu o să mai fie aşa! […] Da’ de ce vorbeşti aşa cu mine!? Ce-am făcut, dom’le?
- Dar cum vorbesc? Ce v-am spus?!
- Păi, mă cerţi de parcă eşti tata meu! Aşa vorbeşti! Ce?! Eşti tata meu? Hai, zi-mi, eşti tata meu?!
- Zi mersi că nu-s! […] Dar, ia zi-mi, asta, cu numere de Spania, e maşina matale?
- Da. Eu stau în Spania de un an, dar am venit să-mi fac casa.
- Aha! Şi zici că-ţi place Spania?
- Daaa..! Frumoasă ţară, dom’le! Faină!
- Aha, e frumoasă! Da’ ia zi-mi, ai văzut matale acolo că oamenii dau foc la câmpuri, aşa ca aici?
- Dom’le, ştii ce-am făcut eu în Spania? Eram cu un coleg şi el băuse un suc dintr-o sticlă de plastic şi voia să o arunce pe geamul maşinii, dar eu i-am luat-o şi am pus-o în maşină şi i-am spus că o s-o arunc la un tomberon, că aşa trebuie să facem.
- Eu te-am întrebat pe matale dac-ai văzut că dă lumea foc la terenuri în Spania, nu-mi povesti mie de reclame TV! N-ai văzut, aşa-i?! Păi, să-ţi spun eu că n-are nimeni curaj, domnule, că dacă erai acolo şi dădeai foc erai legat în secunda doi!
- Dom’le, da’ cum vorbeşti aşa cu mine? Te-ai plimbat dumneata mai mult ca mine? Ai fost dumneata pe unde am fost eu? Ştii câte-am văzut, dom’le?!
- Poate c-ai văzut, dar sigur n-ai priceput nimic!
- Eeei… da’ nici aşa, nu-i chiar aşa, dom’le…
Şi dispare bodogănind în garajul casei de unde apare cu vreo cinci PET-uri, pline cu nişte lichide tulburi, de culori greu definibile - ceva de genul galben-pământiu şi rozaliu-cadaveric.
- Auziţi, domnilor!? Haideţi, cât mai staţi aici, haideţi să serviţi un must bun! E proaspăt, ieri l-am făcut.
Am să mor şi nu cred c-am să aflu: din ce dracu’ poţi să faci must proaspăt în luna aprilie, în România?!
Poliţia i-a dat 1500 lei amendă, cei de la Garda de Mediu nu ştiu ce-au făcut, pentru că mai aveam şi alte treburi. Pentru astfel de indivizi, doar amenzile nu-şi ating scopul. Altceva trebuie născocit. Un ciocan peste degetele de la picioare, să fie puşi să mestece o galeată de spini şi, la final, să-şi dea singuri foc la casă.
No comments:
Post a Comment