Proper stupidity is fascinating.
(Ricky Gervais)
Băbăeţ’! Şi fete!
Da’ de când inspectorul în construcţii trebuie să fie brus-uilisu’ de zonă şi să alerge după toţi tâmpiţii care, în loc de opt bare în stâlpişori pun patru, ca să-şi ia şi ei, de diferenţă, o şaorma-cu-de-toate?!
Pur întâmplător mi-a picat zilele astea sub ochi un eseu al profesorului ing. Cezar Parteni Antoni de la “Politehnica “Gh. Asachi” din Iaşi şi nu redau decât două mici fragmente fără alte comentarii, cu excepţia unei simple, dar foarte triste constatări: că faţă de acum un secol suntem avariaţi grav profesional şi moral! Şi că numai de fiecare dintre noi depinde acum să ne reparăm, rotiţă cu rotiţă.
- Tu ai văzut ce prostii fac ăia pe şantier? Nu respectă armarea din proiect, cărămizile nu sunt conform normativului…!
- Am fost la altă lucrare şi nu am avut timp să trec şi pe la ei. Ei, haideţi! E doar o casă parter-mansardă, nu e cine ştie ce mare problemă. Eu le semnez referatul, că merge. Sunt altele şi mai rele!
- Ia zi, ce-ţi mai fac băieţii? Sunt OK?
- Da, cu şcoala, ştiţi cum e. Bine că au reînceput cursurile la şcoală că…
- Şi soţia?
- Bine, mulţumesc! Şi ea cu munca. Chiar au reînceput lucrurile să se mişte…
- Serios? Mă bucur că-s toţi bine! Ia, mai zi-mi o chestie: vrei să-i mai vezi?
- Da’ ce întrebare e asta?
- Păi, ai zis că-i semnezi că nu e mare brânză. Că e doar o casă parter-mansardă. Dar tu nu ştii cine o cumpără! Te-ai gândit că ar putea să fie unul aşa, mai nervos ca mine sau poate un avocat sau chiar un procuror? Şi după ce se mută, vine cutremurul şi-i bubuie casa. Şi aşa descoperă că în loc de 8 bare erau 4. Şi atunci zice “ia să vedem cine a semnat referatele”.
- Ei, haideţi, nu mai fiţi aşa prăpăstios!
- Eu sunt realist! Ştii că am fost în Albania la evaluare post-seism. La o săptămână după ce m-am întors acasă aflu din presă că procuratura l-a ridicat pe unul care mai făcuse 4 etaje peste un P+2E şi l-a transformat în hotel. Evident, seismul a făcut sandviş clădirea, iar cetăţeanul se reculege în linişte acum.
Dialogul de mai sus a fost real. Şi pentru că, din păcate, nu a fost singurul în ultimul timp, mă simt obligat să detaliez nişte aspecte din legislaţia actuală pur şi simplu ignorate sau tratate cu o indolenţă soră cu inconştienţa.
Una dintre carenţele majore ale legislaţiei româneşti din construcţii este că nu responsabilizează investitorul solidar cu proiectantul, executantul şi dirigintele de şantier, aceştia din urmă răspunzând pe viaţă pentru lucrare. Ba, mai mult! Definiţia legală a investitorului este vagă, fără substanţă. Poate fi titularul autorizaţiei asimilat calităţii de investitor? Dar dacă, de exemplu, lucrarea este finanţată integral de Mătuşa Tamara prin titularul autorizaţiei de construire? Dar să presupunem că acest aspect este clarificat şi investitorul s-a “autodenunţat”. Conform prevederilor legale, după finalizarea clădirii aceasta se predă proprietarului numai după efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor. Şi începând cu acest moment investitorul dispare definitiv din schema de responsabilităţi juridice şi chiar şi tehnice. Dar, pentru ca să fie efectuată recepţia imobilului, mai trebuie făcuţi câţiva paşi şi unul dintre aceştia este obţinerea adeverinţei privind plata cotelor către inspectoratele judeţene în construcţii. Fără această adeverinţă nu se poate efectua recepţia clădirii şi, în consecinţă, nu se poate întabula şi, respectiv, introduce în circuitul civil. Iar pentru eliberarea adeverinţei, pe lângă alte câteva hârtiuţe, mai trebuie anexate în mod obligatoriu două referate: unul al dirigintelui de şantier şi altul al proiectanţilor de specialitate, prin care să se confirme că lucrarea a fost executată conform documentaţiei tehnice autorizate.
Păi, băbăeţ’ – şi fete! – hai să vă dau un test de perspicacitate: ştiţi ce face doamna din imaginea de mai jos?
Arhivează documentele depuse la I.J.C.! Adică inclusiv referatele de care vorbeam mai sus. Şi trebuie să ştiţi că referatele acelea sunt arhivate şi în sistemul electronic, în caz că ar fi cineva care se întreabă ce se întâmplă în cazul unei inundaţii în camera arhivei.
Toată lumea plânge că mulţi dintre titularii de autorizaţii nu mai vin să facă proiectul tehnic, că au plătit doar două-trei sute de euro pe DTAC, că nici măcar nu anunţă când încep investiţia, dar ştiu să vină să se milogească şi la proiectant după acel referat. Şi majoritatea proiectanţilor sunt nu numai fraieri că-l fac gratis, dar, oricât de tare ar durea ce spun, este o realitate tristă: e ori o dovadă de prostie, ori de inconştienţă să confirmi ceva despre care nu ştii nimic!
Vreţi să fiţi respectaţi ca ingineri? N-aveţi decât să faceţi o simplă menţiune la sfârşitul memoriilor tehnice ale documentaţiilor, cu caractere îngroşate, ca să fie lizibile şi, eventual, să le şi citiţi textul când le predaţi documentaţia, ceva de genul ăsta:
“Referatul proiectantului de specialitate necesar la recepţia la terminarea lucrărilor se va întocmi numai în condiţiile în care investitorul/beneficiarul a respectat integral proiectul tehnic şi detaliile de execuţie, cu eventualele dispoziţii de şantier, proiectantul confirmând fie prin vizitele periodice pe şantier, conform programului de control, fie beneficiarul prezintă proiectantului documente scrise şi/sau înregistrări foto/video relevante.”
Şi uite-aşa vor trebui să revină şi pentru PTh+DDE, pentru că dacă beneficiarul nu primeşte la final referatul, nu primeşte adeverinţa şi fără ea nu face recepţia şi nici întabularea, iar clădirea nu poate fi utilizată.
Vedeţi ce simplu e? Dalai Lama şi Bobby McFerrin zic că “scopul vieţii noastre este să fim fericiţi.” Şi n-au dreptate?
No comments:
Post a Comment