Şi mi-am dat cu capu'-n gură: azi, nea Costică Simirad

Flash-uri din viata curentată

O gré ştire o zdruncinat până la lacrimi zîlili trecuti sufletili întregii plebe a giudeţului Iaşi. Ioti ci zîceu jurnalili di marea şî uriaşa perdere:

De aproape o săptămână, Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie nu mai are reprezentanţi din partea Consiliului Judeţean în Consiliul de Administraţie, după ce Constantin Simirad şi Lăcrămioara Vernica au demisionat. […]

„Acolo s-a făcut o alianţă care este contraproductivă din punct de vedere al binelui acestei unităţi. Când se iau decizii la comandă, prin care nu se urmăresc interesele spitalului şi ale pacienţilor, ci doar ale celorlalţi membri din Consiliul de Administraţie, nu cred că este normal să mai rămâi într-o astfel de structură. Nu vreau să fiu părtaş la mizeriile de acolo”, a declarat Constantin Simirad, preşedintele C.J.

Nea Costică din Coţuşca Botoşanilor, un navetist politic nisătul, cu pretenţii di guru, o fost un timp ambasador în Cuba lu’ Castro. Excelenţa Sa trebuié sî-şi poatî perfecţiona prestaţiile lingvistice şî sî nu ducî pré tari doru’ comuniştilor de-acasî di care s-o disprins cu nialinati durieri dupî atâta amar di vreme di gré osârdie şi coprofilică pasiune. Tătuca Iliescu l-o dosît ghini şî taman la timp pisti oşean, cât sî treacî valul, numa’ cî totu’ ari-un sfârşît. Ş-o vinit acasă. Da’ nea Costică, îmbatat di integralili cubaneze, vedi cî limitele autohtone îl cam băteu o ţâră pi la lingurică şî, pentru cî sî ştié deja ca demiurg local, începu a-şi fremăta sinusurili cu mare grăbniciune sî-şi gasascî un tron di undi sî purceadî a-şi slobozî împăciuielili, dreptatea şi culturnicia-i semeaţî. Dupî ce-şi alese ca veşnic loc di hodină a osânzei pământene foncţia de Dumnezău di giudeţ, purcede a-ş’ căuta un loc cu parfum di ‘telectuali, cî deh!, vorba ceea, era şi el Mare Şineva de-acu’, nu?! Şî într-una dintri preumblările Excelenţei Sale, mai-mai să-i crape pompa di sângi din chept când îş’găsăşti cu o fericire pantagruelică tainicul loc di undi sî-şi împrăştie spre tătă prostimea zâmbre şi dărnicii alese. Răsfoindu-şi înc’o dată zăcili di hârtii di supt braţ vedi scris negru pi alb: “Nea Costică: Excelenţă”. Ridicî oichii cu tremurăciune şî buchisăşti înlăcrimat di diescoperire ca Făt Frumos la poarta grădinii fermecati: “Centru di Excelenţă – Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie”. Aista-i locu’ şi nimeni n-o vrut sî-i zîcă!!? Nu pre ştie el cu ci sî mănâncă partea ceea di a doua di la titlu, da cum di la limbă la stomac îi cale doar de-un stuchit, s-o şî ales ca Membru Plin (că slavă Domnului, dacă altili nu sî văd pré ghini, apâi Prea-Plinăciunea Sa nu sî poati sî nu-ţi sară-ntre ochi!).

Saracu’...! Rotofelniţa Sa o crezut cî o sî prişiapî cât încapi în stomac di la cât poate el sî-nvârtă cu limba. Ehei, drajii miei, iote ci s-o-ntâmplat: Împlinăciunea Sa s-o sîmţît rău! Zîce El cî cică i s-o-ntors di pi traseu, di undeva, poate di la pateu… D’apăi ci mai contează di undi şî di ci i-o vinit pi invers?! Măreţia Sa n-o-nţăles o esănţî: cî nu i s-o-ntors nica di la pateu pentru că el are di fapt tăt sistemu’ digestiv pi invers. Aşa cî, dacî-l ié din când în când cu câte-o greaţî di mare scârbă de la stomac în sus, la el di fapt îi ceea ce iese la tătă lumea, firesc di natural, numa’ cî pi partea ceilan'tă, normală. Un lucru pîn’ la urmî-i ghini şî ar trebui sî fie fericit: câ în sfârşât produce şî el ceva, chiar dacă mai târzîu dicât tătă lumea şi nu ţâne-n el ca alţii!

P.S. – Neşansa a făcut să fiu nevoit să intru în contact cu unii dintre membrii acestui Centru de Excelenţă şi am avut parte de o stranie experienţă. Nu pot spune decât că aceştia îşi cam merită soarta, iar prezenţa simiradului în Consiliul de Administraţie se pare că a fost, în aceste condiţii, un eveniment cât se poate de asteptat. O experienţă jenantă şi dureroasă, tipică pentru România. Poate, totuşi, acei câţiva nesimţiti nu sunt reprezentativi pentru acel colectiv. Poate…!