O invenţie revoluţionară: oţelul cu proprietăţi optice

După produsele din beton translucid, aflate deja de peste doi ani în producţie de serie dintre cele mai spectaculoase de către firma LUCEM LICHTBETON din Germania, iată că a venit şi rândul oţelului să poată fi realizat cu proprietăţi optice. Această invenţie va putea fi considerată pe drept cuvânt ca fiind cea de a treia revoluţie industrială, după invenţia cazanului sub presiune a lui Denis Pepin (1698) şi, respectiv, după descoperirea unor noi surse de energie la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cercetările interdisciplinare de peste zece ani efectuate de către un colectiv de oameni de ştiinţă ai departamentelor de fizică, de metalurgie şi, respectiv, de inginerie tehnologică din cadrul Universităţii „St. Andrews” din Scoţia, Marea Britanie, s-au soldat cu obţinerea unui material cu proprietăţi fizico-mecanice absolut uluitoare. 

Tehnologia de producere a oţelurilor speciale, în general, implică un consum energetic foarte mare, astfel că şi noul tip de oţel, denumit glimsteel [glimmer (engl.) = rază de speranţă], ar avea un preţ de cost de circa 5 ori mai mare dacă s-ar utiliza tehnologiile curente. Cercetătorii scoţieni propun un alt procedeu tehnologic, deosebit de performant, care face ca acest nou tip de oţel să fie produs cu un cost chiar mai mic cu 20% decât cel necesar obţinerii unor oţeluri cu mari performanţe mecanice, utilizate inclusiv în industria construcţiilor. Concret, noua tehnologie implică topirea unei compoziţii de oţel cu o puritate minimă de 85% într-un creuzet vacuumat la o presiune de sub 0.001 atm. La atingerea temperaturii de vaporizare se injectează în topitură un complex metalic monocristalin de înaltă densitate care declanşează extrem de rapid un proces în lanţ de fuziune, oţelul cristalizând sub forma unor mononucleotide tubulare similare grafenului (unul dintre cele mai rezistente materiale create de om). Compoziţia astfel obţinută este imediat laminată şi/sau trefilată pentru a se menţine continuitatea liniară a „fibrelor” structurilor cristaline. Noul produs are caracteristici fizico-mecanice cu adevărat extraordinare: datorită proprietăţii hiperelastice de excepţie, palierul de curgere al materialului practic dispare, fără a se înregistra deformaţii şi/sau tensiuni remanente.

Glimsteel-ul are o densitate de doar 4600 kg/mc şi mai mult, spre surprinderea cercetătorilor, se pare că între anumite paliere termice (în funcţie de procentele de aliere) materialul se comportă ca orice alt aliaj cu memoria formei. Dar cea mai spectaculoasă proprietate a acestuia este cea de similaritate cu fibrele optice, chiar dacă, pentru început, glimsteel-ul este mai mult translucid decât transparent, înregistrându-se pierderi destul de mari de transmisie, de circa 120 dB/km. Astfel, în foarte scurt timp, reţelele de transport a energiei electrice vor putea prelua şi funcţiile de transmisie a datelor digitale.

  

Post scriptum (2 aprilie a.c.) - Interesant... Cred că pot să declar şi de această dată că experimentul a fost destul de reuşit, deşi bilanţul nu pare a fi suficient de relevant: am primit doar 3 mesaje ce conţineau câte un "smiley" şi cică au fost alte 2 recomandări de lectură a informaţiei. Şi-atât. Sunt convins, însă, că mult mai mulţi au zâmbit la această farsă (ceea ce am şi urmărit, de altfel) şi apreciez faptul că aceştia au considerat că un comentariu nu e decât o pierdere de vreme. Totuşi, va rămâne un mister câţi dintre cei peste 160 de cititori ai textului au fost entuziasmaţi de această invenţie. Spun peste 160 pentru că materialul a fost publicat cu puţin înainte de miezul nopţii din 31 martie şi până la ora 0.00 adunase deja 15 pofticioşi de noutăţi tehnice.

S-aveţi o primăvară frumoasă! Şi vă aştept şi la anul! ;)