Pereţii din zidărie de cărămidă din fotografia de mai jos au lungimi de circa 30-35 m şi se execută la fiecare nivel al unei clădiri înalte! După cum simplu se observă, "ancorarea" zidăriei s-a făcut astfel: s-au înfipt în planşeu, la 2-3 cm de faţa superioară a acestuia, nişte sârme, de vreo 50-60 cm lungime, cam 3 bucăţi pe metru, ce s-au îndoit la 90 de grade în sus. Aceste "mustăţi" sunt numit cu mare pompă, de către ştampilatorii planşelor, "ancore chimice". Apoi, pe ambele feţe ale pereţilor, se pozează câte o plasă de ø4 mm cu ochiuri pătrate de 200 mm/200 mm şi se "torcretează" (?!). Chiar şi din această fotografie se poate observa că aceşti pereţi nu sunt ancoraţi nici măcar de stâlpii din beton armat, ba dimpotrivă, sunt chiar realizaţi la o distanţă de circa 10 cm de aceştia! Evident, clădirea se află amplasată pe un teren foarte prost de fundare şi într-o zonă seismică deosebit de importantă.
Orice comentariu e pur şi simplu inutil, dar o precizare se impune a fi făcută. Cu mult timp înaintea exprimării observaţiilor subsemnatului, alte câteva persoane au făcut demersuri corecte şi coerente în timp util pentru revizuirea soluţiei. Din păcate, punctele de vedere exprimate au fost, în final, total ignorate, foarte probabil şi pentru că au fost invocate, în susţinerea observaţiilor, argumente mai degrabă de ordin intuitiv, evitându-se discuţiile detaliate pe marginea normelor tehnice (de altfel, frecvent... inadecvate - ca să fiu diplomat!). Se pare că acolo nu se mai poate face mare lucru, dar m-am gândit să profit de această ocazie şi să reiau şi aici un soi de îndemn ce mi-a fost în viaţă o neaşteptat de bună călăuză: dacă intuiţia îţi spune că o anume soluţie este o tâmpenie, atunci aproape sigur este! Quod erat demonstrandum!
No comments:
Post a Comment