Şi mi-am dat cu capu-n gură: azi, Legea 10/2015 privind calitatea în construcţii

“Prima lege a prostiei:

Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.”
(Carlo M. Cipolla)

Şi am zis că nu mai scriu despre legile, normativele şi standardele româneşti, pentru că mă umplu de draci. Toate sunt făcute cu sfidarea logicii elementare şi cu invenţii de teorii aduse de pe altă planetă, unde câmpul gravitaţional are direcţii sinusoidale, iar timpul se măsoară cu lingura şi în secunde impare. Singurul lucru care chiar a început să mă scoată din balamale este că, după atâţia ani, legiuitorii tot nu vor să publice numele şi prenumele celor pentru care au fost promulgate legile şi normele respective. Că te-ncurci, dracului, între numere şi ani. Nu e mai simplu să scrii, de pildă, “Normativul de case din chirpici pentru dr. ing. Zânel Glodeanu” sau “Legea defrişării naţionale pentru “Scheißdreckfabrik AG”…?

Un investitor construieşte o clădire conform tuturor reglementărilor în vigoare. Pentru că amplasamentul este şi într-o zonă seismică, unul dintre codurile cele mai importante în baza căruia se concepe proiectul şi se execută imobilul este codul P.100/1-2013. Dacă imobilul se află, de exemplu, în Iaşi, atunci acceleraţia seismică de proiectare este 0.25g.
După finalizarea clădirii şi întabularea acesteia, investitorul doreşte extinderea acesteia cu un nivel. Conform prevederilor legale în vigoare are dreptul şi posibilitatea să o execute. Din luna septembrie a anului trecut a intrat în vigoare noua Lege nr. 10/2015 privind calitatea în construcţii care prevede la articolul 18, aliniatul (2), următoarele:

“Intervenţiile la construcţiile existente se referă la lucrări de […] consolidare, reparaţie, modificare, extindere, reabilitare termică […], renovare majoră sau complexă (sic! - n.b. asta-i tare!) , schimbare de destinaţie, protejare, restaurare, conservare, desfiinţare totală […]. Acestea se efectuează în baza unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat …”

În versiunea anterioară a Legii nr. 10/1995, intervenţiile la construcţiile existente se puteau face  “în baza acordului proiectantului iniţial sau a unei expertize tehnice…”. Despre ideea cu “proiectantul iniţial” sunt alte poveşti, cu altă ocazie.
Cum imobilul a fost finalizat şi întabulat, în accepţia legii clădirea acum este existentă. Legea nr. 10/2015 prevede că intervenţia pentru extinderea unei clădiri existente se poate face exclusiv în baza unui raport de expertiză tehnică. În Ordinul nr. 2465/2013 pentru aprobarea Codului de proiectare P.100/1-2013 scrie negru pe alb următoarele:

“Art. 3 - Reglementarea tehnică „Cod de proiectare seismică […], indicativ P.100-1/2006 […] se aplică în continuare la evaluarea seismică a clădirilor existente.”

Cum opinia proiectantului iniţial nu mai este legal admisă, în cazul imobilului proiectat pentru o acceleraţie maximă a terenului în amplasament de 0.25g, raportul de expertiză tehnică ar trebui să fie elaborat pentru evaluarea gradului de asigurare la acţiuni seismice pentru un amplasament la care acceleraţia maximă este de 0.20g!
Pe de altă parte, în capitolul 1, aliniatul 4 al Codului de proiectare seismică partea a III-a - prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente, indicativ P100-3/2008 se precizează următoarele:

“Construcţiile a căror proiectare şi execuţie a beneficiat (sic!) de aplicarea unor coduri de proiectare şi practică moderne nu necesită evaluarea seismică decât în condiţiile în care proprietarii acestora doresc să sporească performanţele lor faţă de cele iniţiale.”

Uşurel, nu săriţi să spuneţi că expertul poate să mai scrie ce vrea muşchiul lui! Legea 10/2015 are prevăzută o sancţiune contravenţională cu amendă de la 10.000 la 20.000 de lei pentru…

“h) elaborarea de expertize tehnice [...] care nu respectă prevederile reglementărilor tehnice în vigoare la data contractării acestora...”.

“Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!” (I.L.Caragiale – “O scrisoare pierdută” – precizare necesară curioşilor şi celor care m-ar putea acuza de plagiat şi inutilă celorlalţi)