"...When you run so fast to get somewhere,
you miss half the fun of getting there..."
(David L. Weatherford - "Slow Dance")

Friday 1 April 2016

Beton cu proprietăţi magneto-cinetice

O echipă de cercetători de la MSIR University for Science and Technology au reuşit sinterizarea unui beton cu proprietăţi magneto-cinetice. Acest beton face parte din categoria betoanelor grele şi foarte grele, utilizate, de regulă, la construcţii speciale cu rol de ecranare la radiaţii emise de reactoare nucleare, echipamente de radioterapie sau de radioimagistică medicală.
Extrem de important pentru obţinerea unui beton cu proprietăţi magneto-cinetice este ca dozarea cimentului polixidic să fie extrem de precisă pentru că o abatere mai mare de 5% de la cantitatea optimă transformă amestecul într-o masă amorfă, foarte fragilă, cu pronunţate caracteristici corozive. Dacă la betoanele de înaltă performanţă rapoartele apă-ciment se înscriu între 0.17 şi 0.25, la acest tip de beton foarte important este raportul apă/ciment polixidic/hematită, valoare care nu a fost dată publicităţii, ea fiind, deocamdată, sub protecţia brevetului.
Tehnologia de producere a acestui beton este relativ simplă. Cimentul polixidic se amestecă prin centrifugare cu hematita activă şi apoi se adaugă apa, prin pulverizare. S-a constatat că un adaos de 50% de apă oxigenată creşte viteza hidratare, dar cu caracter endoterm, de absorbţie de căldură, ceea ce va face ca în final microfisurarea specifică fenomenului de contracţie să fie inexistentă. Amestecarea durează între 4 şi 6 minute, la o temperatură între 10 şi 15 grade Celsius. Pasta astfel obţinută este fotopolimerizată cu un fascicul de carbură de radon la o viteză de 0.1...0.2 mc/min, într-un strat de maximum 2.5 cm grosime. Pentru a obţine o fotopolimerizare mai rapidă de ordinul milisecundelor, energia fasciculului de radon poate fi focalizată printr-un dispozitiv similar unui teleobiectiv cu interferometru ce are o distanţă focală minimă de 500 mm. Liantul se amestecă apoi cu agregate normale şi este uscat imediat la o temperatură înaltă, de circa 180-200 de grade Celsius, pentru ca apa legată chimic să vitrefieze cristalele de hematită, iar tetraeftalatul carburat de silico-aluminat-hexacalcic să formeze o legătură covalentă bipolară practic indestructibilă.
Activarea magnetică a betonului se face prin inducţie timp de 6 ore/mc de produs obţinut, proprietăţile magneto-cinetice fiind exprimate în grade Tesla-Brinell. S-a observat că o expunere inductivă îndelungată a acestui beton (peste 3 zile) poate determina reactivarea cristalelor de hematită care, combinate cu gelul de tetraeftalat, să permită chiar o trefilare cinetică.

No comments:

Post a Comment