Au trecut aproape 27 de ani de la Marea Îngrămădeală din Decembrie ’89 şi n-au reuşit să găsească altă sperietoare decât Soros, acelaşi Soros din anii '90 care vinde şi acum ţara, care o cumpără pe nimic, care manipulează mapamondul, care e răul "galactic din întreaga eRopă", ca să citez un mega-obez nejugănit viitor om politic, fătat în comuna Ciurea din judeţul Iaşi.
În primăvara anului '97 obţinusem o bursă pentru un curs intensiv de doctorat, acordată de Academia Daneză şi de Universitatea Tehnică din Lyngby (Copenhaga). Toate bune şi frumoase, doar că n-aveam bani de avion s-ajung acolo. Cu foarte slabe speranţe am apelat la Fundaţia pentru o Societate Deschisă (aşa se numea atunci), care, spre marea mea surprindere, mi-a acordat finanţarea! Am fost destul de surprins pentru că, în general, Fundaţia nu finanţa programe din domeniul tehnic, ci din profilul socio-uman. Dar pentru ca să obţin decontarea, mi s-a spus că le trebuie o confirmare din partea facultăţii că sunt cadru didactic sau doctorand acolo şi că documentul ar putea fi şi sub forma unei recomandări, pentru că n-au altă idée, nefiind procedurată situaţia.
Am intrat în camera pe post de cancelarie în care şeful de catedră, împreună cu alţi 8-9 profesori, îşi petreceau pauza dintre ore. Explic în doua cuvinte situaţia şi îl rog, dacă poate, să semneze. Nu voi uita nicicând refuzul abject, exprimat cu o vehemenţă arogantă şi etalat cu un penibil patriotism patetic:
"- Eu pentru Soros nu semnez!!", zise el, fluturând mâna a sictir şi lăsând-o pe masă cu un plescăit de lehamite.
Credeţi sau nu, şi acum, la aproape 20 de ani de la acel incident, resimt aceelaşi dezgust pe care l-am trăit atunci: aş fi acceptat chiar cu respect refuzul de a-mi fi semnat acea hârtie dacă îmi spunea că sunt prea prost, că nu-mi dă nici o şansă şi că nu poate gira pentru mine cu numele lui. De ce a preferat să se compromită public, gratuit, printr-un astfel de act de "mare cutezanţă patriotică" va fi un mister perpetuu pentru mine! Am încercat să pricep dacă e o formă de umor negru sau mult prea subtil pentru creierul meu, dar nervozitatea de care începea să dea dovadă m-a convins că reacţia sa, aproape umorală, era izvorâtă din profunzimile-i genetice. Evident, a fost o chestie de minute să semnez hârtia, apelând la altcineva, ce nu avea nici o funcţie de conducere.
Da, am fost plătit de Soros şi în 1997 şi am recidivate, acceptând încă o finanţare în 1999 a contravalorii biletelor de avion. Din păcate tot nu ştiu dacă sunt sau nu unul dintre agenţii secreti ai lui Soros şi se pare că va trebui să fac o cerere de informare în acest sens. Vă dau, totuşi, o veste bună, că dacă pana acum n-am fost contactat de conducerea Reţelei lui Soros care să-mi transmită ordinul de închiriere a unei tarabe sau a unei tonete în piaţa Nicolina la care să vând felii din teritoriul Transilvaniei sau bucăţele din pădurile sau pământurile agricole ale ţării, înseamnă că trebuie să accept că sunt cu mult prea prost pentru organizaţia lor. Ceea ce înseamnă că misterul declaraţiei din '97 va rămâne de nepătruns!
Triste vremuri am mai ajuns, dacă după 27 de ani continuăm să trăim doar cu o singură şi veche sperietoare!
P.S. - Ca să spulber toate dubiile, îmi exprim încă o dată, şi pe această cale, gratitudinea pentru ajutorul necondiţionat acordat de către fosta Fundaţie pentru o Societate Deschisă. Şi declar că sunt de acord să fiu trecut pe lista trădătorilor de ţară, cei cu sufletul vândut pe veci lui Soros!
No comments:
Post a Comment