Mitică, îţi mulţumesc pentru aprecieri şi iartă-mi îndrăzneala de a-ţi răspunde “public” pe această cale şi nu în zona de forum. Motivaţia principală este că răspunsul îl consider a fi de un interes mai larg, iar segmentul de comentarii e posibil să fie citit de şi mai puţină lume decât blog-ul propriu-zis. În paranteză fie spus, eu am ales să-mi exprim frustrările (şi) în acest mod pentru a evita măcar retorici şi polemici sterile şi, mai ales, cu speranţa înălţimilor abisale că, totuşi, nu ne vom identifica (prea curând) boşorogilor cârcotaşi de la Muppets încât să ajungem să fim singurii care ne vom (re)citi reciproc paginile astea.
Între timp s-a mai întâmplat câte ceva pe aici, prin ţară şi acesta este “farmecul” adevărat al ţării ăsteia: în ziua-n care, timp de cel puţin 24 de ore, în România nu se va întâmpla nimic, dar chiar nimic cât de cât remarcabil – adică nici de bine şi nici de rău – să ştii că s-a schimbat limba oficială! Iar de data asta s-au întâmplat mai multe laolaltă aşa cum stă bine acestei aglomerări umanoide cu nume
Recunosc, Mitică, te invidiez, dar mă bucur pentru tine şi apreciez ca extraordinar uriaşul efort şi chiar luxul de a fi reuşit să te detaşezi – în special fizic! – de mizeria românească şi să-ţi permiţi să ne studiezi acum ca pe nişte microbi în eprubetă: “Pe mine mă fascinează modul cum îşi găsesc baloane de săpun! Şi cum mint!”
Ce bine ar fi fost să fie doar nişte banale baloane de săpun...
Având în vedere problemele foarte serioase cu care se confruntă omenirea pe mapamond din cauza încălzirii globale, speech-urile lu’ tante Nuţi Udrea-Voodoo au, pe fond, un efect benefic, răcorind puţin atmosfera şi-aşa, pare-se, extrem de încinsă. Cât timp dă numai din gură, nu cred că a constituit pentru cineva, până acum, vreun motiv de îngrijorare: la urma urmei respectiva este de sex feminin (declarat şi afişat) şi astfel de reacţii sunt, de fapt, expresii ale normalităţii şi nu simptome patologice. Din nefericire, însă, vânturile orale ale Turistei Şefe încing unele spirite care anulează tot efortul de răcoreală pe care-l face juna blondă, astfel că bilanţul energetic total este cât se poate de nul, mai nul şi decât dânsa. “Una peste alta” (ca s-o citez pe mini_stresă!) ne este relevat iar şi din nou clasica axiomă autohtonă democratico-futuristă: “cum nu strică, aşa n-ajută”.
O ştire bombă s-a dovedit a fi cap de afiş în mai toată mass-media zilele trecute:
“Executivul a aprobat în şedinţa de miercuri o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.”
Chestia cea mai gravă este că, de data asta, Înălţimea Sa chiar crede că se pricepe şi înţelege mult mai profund decât Coana Leana Ciuruita şi a trecut de acum la fapte de arme efective ale căror consecinţe cred că pot fi anticipate cu certitudine ca incalculabile. Vă redau câteva extrase din speech-ul blondei, cuvântare publicată pe site-ul oficial al Guvernului(!) şi, imediat după, paragraful (cât se poate de oficial) extras din legile la care probabil că face referire madam Brainiac:
Ce zice Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul:
“Art. 54 - (1) Planurile urbanistice zonale şi planurile urbanistice de detaliu privind realizarea unor obiective de interes public, precum şi pentru zone protejate se finanţează din bugetul de stat ori din bugetele locale.(2) Alte planuri urbanistice zonale sau de detaliu, în afara de cele precizate la alin. (1), se finanţează de persoanele juridice sau fizice interesate, cu sprijinul, după caz, al autorităţilor administraţiei publice locale.”
Cred că orice comentariu s-ar dovedi mai mult decât penibil. Să mergem mai departe. Care e de fapt scopul intervenţiilor? Simplu! Se doreşte, de fapt, împărţirea populaţiei României în două categorii: cei care au cu ce şi ceilalţi, cu dotări categoria “puf”:
“[…] se acceptă ca PUZ-urile să fie finanţate de către investitori, de către dezvoltatori, în condiţiile în care se solicită planul de urbanism şi autorizaţie de construire pentru parcuri industriale, parcuri comerciale, noi cartiere rezidenţiale, infrastructură de transport şi numai pentru suprafeţe de teren foarte mari. Astăzi, ca să puteţi înţelege diferenţa şi ce va aduce bun modificarea legislativă pe care am făcut-o în acest sens, oricine poate să facă un PUZ derogator de la planul de urbanism general pentru o suprafaţă de 1000 de metri. (sic!)”
Ce înseamnă “foarte mari”? Totul e relativ. Când madam Cocor vine într-o vizită de lucru călare pe nişte toace de 18 cm şi măsoară personal o lungime sau alte aspecte geometrice este în firescul natural ca orice chestie care depăşeşte 1000 metri să i se pară nu foarte mare, ci uriaşă. Şi să ştiţi că nu putem crede în nici un caz că a confundat suprafaţa cu lungimea, ferească Sfântul! Blonda nu a făcut nimic altceva decât să ne demonstreze ce are, de fapt, dumneai în cap şi că, în generozitatea-i nemărginită, ea împărtăşeşte şi oral, cu toată lumea, trăirile-i profunde.
Ia să vedem ce planuri măreţe mai are:
Da, ciudată afirmaţie pentru un site oficial al Guvernului! Problema e că nu există şi nu a existat nicicând o astfel de lege! Există Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii (republicată în 2009) şi Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii. În afară de astea două mai sunt peste 400 de alte legi, ordonanţe, hotărâri de Guvern, ordine şi altele.
Până la un punct sunt de acord că haosul şi dezastrul urbanistic prezent a fost şi este determinat de o legislaţie incoerentă şi special făcută pentru “băieţii deştepţi”. Dar afirmaţii de genul celor de mai sus, coroborate şi cu dorinţa mononeuronalei de a începe naţionalizarea, poate arunca practic ţara în aer. De ce? Simplu! Vreau să văd cum intră pe o proprietate privată să demoleze o investiţie pe care Constituţia o garantează! A dispune demolarea unei investiţii în baza Legii 10/1995 pentru că nu s-au respectat nişte reglementări tehnice ar putea fi mai mult decât un abuz, în condiţiile în care sistemul normativ este în prezent cvasi-incoerent şi într-un haos indescriptibil (“Punct, radical şi de la capăt”), dar a dispune demolarea unui imobil în baza Legii 50/1991 poate fi cu totul altceva şi în deplină normalitate cu legislaţia europeană. În fine, discutăm discuţii pentru că A(ri)erata habar n-are despre ce lege vorbeşte, pe care vrea să o schimbe şi mai ales cum.
Dar acţiunile de dinamitare nu se limitează doar la cele semnalate. Cine are curiozitatea să citească punctul de vedere oficial, va descoperi şi cum se doreşte, de exemplu, recentralizarea la nivel de judeţ a compartimentelor de autorizare din cadrul tuturor comunelor şi oraşelor sub bagheta unică a Arhitectului Şef pe judeţ. După ce ani de zile s-a luptat toată lumea pentru această descentralizare! Ca să nu mai vorbim de faptul că tot nu se doreşte să se priceapă că valabilitatea Planului Urbanistic General al unei localităţi ar trebui să fie pe cel puţin 20-25 de ani şi nu pe 10 ani, cu propunere de extensie excepţională (care va deveni foarte rapid regulă generală) la 12 ani. Prin P.U.G. se stabilesc (sau ar trebui să se stabilească) direcţiile de dezvoltare a localităţii, arterele rutiere principale, zonele industriale şi rezidenţiale cu utilităţile de rigoare etc. etc. Numai dacă se compară duratele oficiale de serviciu ale investiţiilor (care sunt, de regulă, de cel puţin 25-30 de ani) se observă cât de aberantă e ideea în sine de schimbare a strategiei de dezvoltare a unui oraş la fiecare 10 ani, în funcţie de ce culori au în faţa ochilor. Eu cred că dacă unii dintre aceştia ar vedea din când în când şi câteva stele verzi, poate că astfel vor realiza mai bine utopia.
Dar acţiunile de dinamitare nu se limitează doar la cele semnalate. Cine are curiozitatea să citească punctul de vedere oficial, va descoperi şi cum se doreşte, de exemplu, recentralizarea la nivel de judeţ a compartimentelor de autorizare din cadrul tuturor comunelor şi oraşelor sub bagheta unică a Arhitectului Şef pe judeţ. După ce ani de zile s-a luptat toată lumea pentru această descentralizare! Ca să nu mai vorbim de faptul că tot nu se doreşte să se priceapă că valabilitatea Planului Urbanistic General al unei localităţi ar trebui să fie pe cel puţin 20-25 de ani şi nu pe 10 ani, cu propunere de extensie excepţională (care va deveni foarte rapid regulă generală) la 12 ani. Prin P.U.G. se stabilesc (sau ar trebui să se stabilească) direcţiile de dezvoltare a localităţii, arterele rutiere principale, zonele industriale şi rezidenţiale cu utilităţile de rigoare etc. etc. Numai dacă se compară duratele oficiale de serviciu ale investiţiilor (care sunt, de regulă, de cel puţin 25-30 de ani) se observă cât de aberantă e ideea în sine de schimbare a strategiei de dezvoltare a unui oraş la fiecare 10 ani, în funcţie de ce culori au în faţa ochilor. Eu cred că dacă unii dintre aceştia ar vedea din când în când şi câteva stele verzi, poate că astfel vor realiza mai bine utopia.
Cum ziceam, în baza faptelor de arme menţionate şi în aşteptarea altora, şi mai măreţe, i se conferă lu’ tante Nuţi Udrea-Voodoo titlul de “Bombardierul din Buzău”, cu eşarfă şi diagonală, în grad de C(i)olan, ştiut fiind şi faptul că mare parte dintre buzoieni încă mai au afinităţi deosebite pentru paraşutisme. Astfel, terorismul românesc se îmbogăţeşte cu singura piesă lipsă din arsenal, putându-se purcede de-acum la răzuirea completă de pe harta mapamondului a statului românesc.
Lumeeee, lumeeee, atenţiuneeee! Bombardeaua de Buzău zboară la foarte joasă înălţime! Repetăm, la foarte joasă înălţime!!! Adică razant!
Băse, Boc şi care mai eşti prin preajmă, fiţi pe fază (şi pe nul, în acelaşi timp dacă se poate!) şi săriţi pe vârfuri! Unuuu, doiii, treeiii, şiiii!!! Sus! Şi mai sus!! Haideţi, mă, băieţi, măă, ce naiba…!!!?
Of, of, of… N-avem noi norocul ăsta…
P.S. Ultimele fapte de arme ale trio-ului de terorişti:
1. Pe 4 februarie a.c., Păsărica Zburătoare inaugurează (a doua oară!) o telegondolă de 10 milioane de euro pentru o pârtie de schi la Vâlcan. A doua zi, pe 5 februarie, la 5-6 km distanţă, într-o mină din Uricani, se produce o explozie în subteran şi mor 5 oameni – un inginer şi patru electricieni. Nu pot să nu mă întreb ce s-ar fi putut oare face cu 10 milioane de euro în toate minele din zonă pentru protecţia oamenilor?
Pe de altă parte, cârcotaşii pot spune ce vor, dar investiţia în telegondolă s-a dovedit că-şi merită banii şi a fost realizată cu simţ de răspundere, la cele mai înalte standarde mondiale de performanţă. Când bomba travestită a fortat aburcarea la grămadă, senzorii telegondolei n-au putut fi fentaţi sub nici o formă şi au dat imediat semnalul de blocare, refuzând să pornească mai bine de jumătate de oră. In acest răstimp, Păsărica Zburătoare s-a dezamorsat şi de ciudă printr-o simplă cădere în cur în zăpadă.
2. Distrugătorul Boc a început desfiinţarea spitalelor pe motiv că nu-s rentabile, de parcă ar fi aprozare sau covrigării. Spitalul de la Tg. Frumos (Iaşi) devine azil de bătrâni, la fel se întâmplă şi cu spitalul Caritas din Bucureşti care are şi o maternitate (!) şi cu alte 69 de spitale şi clinici, iar alte 111 unităţi se comasează chipurile, juridic, dar tot desfiinţare înseamnă până la urmă şi fizic, la faţa locului.
Doar două comentarii se impun aici, pentru că mă şochează lipsa totală de atitudine raţională atât din partea statului, cât şi din partea sindicatelor şi a organizaţiilor neguvernamentale implicate.
Să transformi nişte spitale (şi culmea, chiar şi de boli infecţioase!) în azile de bătrâni sau în creşe şi grădiniţe este un genocid. Ceea ce propun aceste tigve vidate este echivalentul camerelor de gazare naziste. Aproape toate aceste unităţi sanitare propuse spre transformare sunt veritabile bombe biologice în care colcăie stafilococii, streptococii şi tot felul de alte bâzdâgănii, de regulă extrem de rezistente la un spectru foarte larg de antibiotice. Numai nişte criminali fără nici un fel de scrupul ar putea propune văruirea acestor imobile şi schimbarea destinaţiei acestora. În toate ţările europene cu care suntem obligaţi de către guvernanţi să ne asemănăm, din cauza enormelor riscuri de contaminare biologică niciodată nu se propune consolidarea sau realizarea de reparaţii capitale la unităţi spitaliceşti, ci demolarea efectivă a acestora! Şi asta se întâmplă cam o dată la 50…60 de ani! Noi consolidăm şi latrina din fundul curţii de pe vremea lui Burebista!
Şi a două observaţie… Când a luat foc anul trecut sala de incubatoare cu noi născuţi de la Maternitatea Giuleşti şi a trebuit evacuat integral spitalul cu pricina, toate maternităţile din Bucureşti erau supraaglomerate şi aproape de colaps funcţional. La maternitatea Caritas cică s-ar aduce pe lume anual o medie de circa 2500 de copii, ceea ce înseamnă 7 copii/zi. O fi mult, o fi puţin, nu-mi dau seama, dar când închiderea temporară din cauza unui accident a unei singure maternităţi (care nu cred că era de o capacitate cu mult mai mare decât cea de la Caritas) a creat practic un haos general în întreg sistemul sanitar din Bucureşti, imaginaţi-vă, dacă puteţi, ce se va întâmpla la nivel de ţară când se vor desfiinţa cele 182 de spitale şi clinici.
Într-adevăr, cu aceste fapte de nemăsurabilă vitejie, trio-ul terorist format din Crucişătorul Băsescu, Distrugătorul Boc şi Bombardierul Udrea merită un loc în faţă.
În faţa plutonului de execuţie.
1. Pe 4 februarie a.c., Păsărica Zburătoare inaugurează (a doua oară!) o telegondolă de 10 milioane de euro pentru o pârtie de schi la Vâlcan. A doua zi, pe 5 februarie, la 5-6 km distanţă, într-o mină din Uricani, se produce o explozie în subteran şi mor 5 oameni – un inginer şi patru electricieni. Nu pot să nu mă întreb ce s-ar fi putut oare face cu 10 milioane de euro în toate minele din zonă pentru protecţia oamenilor?
Pe de altă parte, cârcotaşii pot spune ce vor, dar investiţia în telegondolă s-a dovedit că-şi merită banii şi a fost realizată cu simţ de răspundere, la cele mai înalte standarde mondiale de performanţă. Când bomba travestită a fortat aburcarea la grămadă, senzorii telegondolei n-au putut fi fentaţi sub nici o formă şi au dat imediat semnalul de blocare, refuzând să pornească mai bine de jumătate de oră. In acest răstimp, Păsărica Zburătoare s-a dezamorsat şi de ciudă printr-o simplă cădere în cur în zăpadă.
2. Distrugătorul Boc a început desfiinţarea spitalelor pe motiv că nu-s rentabile, de parcă ar fi aprozare sau covrigării. Spitalul de la Tg. Frumos (Iaşi) devine azil de bătrâni, la fel se întâmplă şi cu spitalul Caritas din Bucureşti care are şi o maternitate (!) şi cu alte 69 de spitale şi clinici, iar alte 111 unităţi se comasează chipurile, juridic, dar tot desfiinţare înseamnă până la urmă şi fizic, la faţa locului.
Doar două comentarii se impun aici, pentru că mă şochează lipsa totală de atitudine raţională atât din partea statului, cât şi din partea sindicatelor şi a organizaţiilor neguvernamentale implicate.
Să transformi nişte spitale (şi culmea, chiar şi de boli infecţioase!) în azile de bătrâni sau în creşe şi grădiniţe este un genocid. Ceea ce propun aceste tigve vidate este echivalentul camerelor de gazare naziste. Aproape toate aceste unităţi sanitare propuse spre transformare sunt veritabile bombe biologice în care colcăie stafilococii, streptococii şi tot felul de alte bâzdâgănii, de regulă extrem de rezistente la un spectru foarte larg de antibiotice. Numai nişte criminali fără nici un fel de scrupul ar putea propune văruirea acestor imobile şi schimbarea destinaţiei acestora. În toate ţările europene cu care suntem obligaţi de către guvernanţi să ne asemănăm, din cauza enormelor riscuri de contaminare biologică niciodată nu se propune consolidarea sau realizarea de reparaţii capitale la unităţi spitaliceşti, ci demolarea efectivă a acestora! Şi asta se întâmplă cam o dată la 50…60 de ani! Noi consolidăm şi latrina din fundul curţii de pe vremea lui Burebista!
Şi a două observaţie… Când a luat foc anul trecut sala de incubatoare cu noi născuţi de la Maternitatea Giuleşti şi a trebuit evacuat integral spitalul cu pricina, toate maternităţile din Bucureşti erau supraaglomerate şi aproape de colaps funcţional. La maternitatea Caritas cică s-ar aduce pe lume anual o medie de circa 2500 de copii, ceea ce înseamnă 7 copii/zi. O fi mult, o fi puţin, nu-mi dau seama, dar când închiderea temporară din cauza unui accident a unei singure maternităţi (care nu cred că era de o capacitate cu mult mai mare decât cea de la Caritas) a creat practic un haos general în întreg sistemul sanitar din Bucureşti, imaginaţi-vă, dacă puteţi, ce se va întâmpla la nivel de ţară când se vor desfiinţa cele 182 de spitale şi clinici.
Într-adevăr, cu aceste fapte de nemăsurabilă vitejie, trio-ul terorist format din Crucişătorul Băsescu, Distrugătorul Boc şi Bombardierul Udrea merită un loc în faţă.
În faţa plutonului de execuţie.
No comments:
Post a Comment