România, ţara vrajbelor noastre

“E dificil să eliberezi proştii

de lanţurile pe care le venerează” (Voltaire)

Este a doua oară când un mucos, care a descoperit retorica insultătoare înaintea aparatului de ras, îmi reproşează că sunt exponentul generaţiei din cauza căreia România s-a reîntors la comunism şi că pensionarii au amputat din nou viitorul tinerilor. Acum câţiva ani, acelaşi lucru îmi era reproşat de o puberă, beneficiară a unei suspect de rapide ascensiuni profesionale, pupilă afişată a unui fost senator cu înalte titluri academice, acum borfaş dovedit (episod relatat şi în Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell – I…VI).

Radonul – asasinul tăcut din casele noastre

Radonul are 39 de izotopi, dar cel mai stabil dintre ei este Radon-222, cu timpul de înjumăţire cel mai mare (3.823 zile). Deși particulele alfa (nuclee de heliu) sunt eliberate cu o energie foarte mare (5.59 MeV), nu ele sunt cele care interacționează puternic cu țesutul pulmonar, ci produsele de descompunere ale radonului, care sunt elemente solide (poloniu, bismut şi plumb), fiind, la rândul lor, radioactive. Acestea se fixează de ţesutul pulmonar, provocând leziuni grave în timp, reprezentând un risc major de dezvoltare a cancerului de plămâni. Radonul, un gaz practic inofensiv, este unul dintre cele mai dense dintre gazele nobile. Este inodor şi incolor – deci insesizabil –, având, în condiţiile obişnuite de temperatură şi presiune, o densitate de circa opt ori mai mare decât cea a aerului. Este solubil în apă, dar mult mai solubil în lichide organice şi apare, urmare a procesului de difuzie sau de transport, ca o exahalaţie a scoarţei terestre prin crăpăturile şi fisurile rocilor. Ingestia de lichide contaminate sau spălarea cu apă cu concentraţii mari de radon nu prezintă riscuri directe, întrucât radiaţia de tip alfa (particulele de heliu) nu penetrează nici măcar epiderma, însă inhalarea gazului, în doze mărite şi repetate, reprezintă un factor major de risc de dezvoltare a unor tumori pulmonare datorită procesului natural de dezintegrare în produse radioactive secundare, aceasta fiind şi una dintre explicaţiile unor astfel de patologii la persoane care nu au fost expuse unor noxe recunoscute ca determinante (fum de ţigară, formaldehide, particule de azbest ş.a.).

George Soros - omul care a băgat în sperieţi România

Au trecut aproape 27 de ani de la Marea Îngrămădeală din Decembrie ’89 şi n-au reuşit să găsească altă sperietoare decât Soros, acelaşi Soros din anii '90 care vinde şi acum ţara, care o cumpără pe nimic, care manipulează mapamondul, care e răul "galactic din întreaga eRopă", ca să citez un mega-obez nejugănit viitor om politic, fătat în comuna Ciurea din judeţul Iaşi.

Beton cu proprietăţi magneto-cinetice

O echipă de cercetători de la MSIR University for Science and Technology au reuşit sinterizarea unui beton cu proprietăţi magneto-cinetice. Acest beton face parte din categoria betoanelor grele şi foarte grele, utilizate, de regulă, la construcţii speciale cu rol de ecranare la radiaţii emise de reactoare nucleare, echipamente de radioterapie sau de radioimagistică medicală.

PIF – Primul Intelectual al Facultăţii

Aprilie 1985

Cu un zâmbet de satisfacţie malefică, profesorul Ciongradi scrutează poporul din sala de curs şi întreabă pe un ton important, făcându-se că încă mai încearcă să-l identifice pe împricinat:
- Cine a pus afişul acela cu excursia în Bulgaria pe uşa de la intrare?
- Eu, zic, ridicându-mă în picioare.
- Serios? Tovarăşul Decan te invită la dânsul pentru o conversaţie pe această temă.

Şi mi-am dat cu capu-n gură: azi, Legea 10/2015 privind calitatea în construcţii

“Prima lege a prostiei:

Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.”
(Carlo M. Cipolla)

Şi am zis că nu mai scriu despre legile, normativele şi standardele româneşti, pentru că mă umplu de draci. Toate sunt făcute cu sfidarea logicii elementare şi cu invenţii de teorii aduse de pe altă planetă, unde câmpul gravitaţional are direcţii sinusoidale, iar timpul se măsoară cu lingura şi în secunde impare. Singurul lucru care chiar a început să mă scoată din balamale este că, după atâţia ani, legiuitorii tot nu vor să publice numele şi prenumele celor pentru care au fost promulgate legile şi normele respective. Că te-ncurci, dracului, între numere şi ani. Nu e mai simplu să scrii, de pildă, “Normativul de case din chirpici pentru dr. ing. Zânel Glodeanu” sau “Legea defrişării naţionale pentru “Scheißdreckfabrik AG”…?