P.100-1/2012 - opinii despre noul proiect de act normativ

Acest proiect al actului normativ a fost aşa-zis propus spre dezbatere publică prin primăvară, având ca termen de finalizare a propunerilor luna septembrie. Din multiplele experienţe anterioare se ştie foarte bine că până şi propunerile transmise pe cale instituţională sunt neglijate în marea lor majoritate, darămite cele transmise ca simpli cetăţeni utilizatori, am renunţat (şi eu!) la o astfel de “dezbatere” donquijotistă, curios fiind doar când va fi înaintat spre analiză şi Inspectoratului de Stat în Construcţii. Ca de obicei, la urmă, când, probabil, o fi şi tipărit şi promulgat deja! Aşa că, profitâd chiar şi de această minimă reacţie de complezenţă din partea “factorilor” implicaţi în procesul de elaborare, mi-am exprimat oficial opiniile ce urmează.

Democraţii coprofilice paralel intersectabile

Pentru toţi antibăsiştii orbiţi de furie şi de toate cele, iată mai jos una dintre “faptele de arme”, foarte "democratice" şi cât se poate de "corecte", executate de către mafia USL. Acesta este un e-mail integral primit de peste ţări şi mări:

Eurocodurile revoluţionează logica şi rezistenţa materialelor

Motto:
“Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.”
                                                    (Grigore Moisil)

Dacă aveaţi impresia că în domeniul “Rezistenţei materialelor” aproape că nu mai poate fi nimic de inventat, iată că v-aţi înşelat. O discuţie contradictorie cu un student referitoare la principiul de dimensionare a unei îmbinări sudate m-a determinat să-i verific spusele, cu atât mai mult cu cât el îşi susţinea destul de vehement aserţiunile. Şi, absolut incredibil, surpriza a fost de proporţii!

Beton cu armatură proteică dispersă

O echipă de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology au realizat un beton cu armatură dispersă obţinută în urma prelucrării deşeurilor organice ale abatoarelor. Volumul enorm de materiale organice rezultate în industria de prelucrare a cărnii reprezintă, în SUA, a patra sursă majoră de poluanţi ai solului după hidrocarburi, metalele grele şi pesticidele şi ierbicidele utilizate în agricultură.

Calamităţi

Motto:
“The greatest danger of bombs
is in the explosion of stupidity that they provoke.”
                                               (Octave Mirbeau)

Hotărât lucru, în România este imposibil să te plictiseşti! Aproape că nu este clipă în care reacţia glandulară să nu fie excitată la nivel naţional până la cote explozive pe te miri ce subiect. Nu m-ar mira câtuşi de puţin ca în ziua în care în România nu se va întâmpla nimic, ţara să dispară! Nivelul de stres este cultivat cu profesionalism şi întreţinut la cote la care, inima unui occidental obişnuit, ar ceda cu siguranţă în doar câteva săptămâni, dacă, din varii motive, acesta ar fi condamnat la supravieţuire în acest areal.

Secretul piramidelor

Anul trecut postasem un articol ("Piramide, betoane şi... exploratori") referitor, printre altele, şi la ipoteza conform căreia piramidele egiptene şi mayaşe, templele şi megastructurile incaşe şi multe alte construcţii au fost realizate prin turnare şi nu prin şlefuire, tăiere sau prin alte procedee mecanice. De altfel, cioplirea era şi imposibilă pentru simplul motiv că, în perioadele în care se estimează că acestea ar fi fost construite, nu era cunoscut nici bronzul şi nici fierul. Iată că din ce în ce mai mulţi cercetători încep să confirme această tehnologie de construire ca una dintre cele mai plauzibile. Evident, chiar dacă acest mister e aproape dezlegat, aceste megastructuri tot mai ascund uriaşe secrete care vor da mari bătăi de cap multor generaţii.

Ce se face Băsescu că nu pricepe

Asta e! Deşi mi-am jurat că nu-mi voi mai revărsa adrenalina peste politichie, chiar nu mă pot abţine să nu comentez “intervenţia cu românii” a lui Băsescu. Mă aşteptam să fie la fel de nesimţit ca şi până acum, dar, din păcate, iar mi-a întrecut aşteptările şi de data asta.

Târtănel Boxoi şi restu' lumii

Târtănel Boxoi se hotărî în cele din urmă că singura şansă de recuperare a rămas pivniţa. Noaptea era pe sfârşite, dar până şi zorii zilei parcă se încleiaseră în mâzga de pe Dealul Mitropoliei. Îşi luă inima-n dinţi, îşi puse pâslarii şi se strecură printre cei doi boscheţi din faţa intrării. Potăile dormeau leşinate de oboseală: alergaseră câteva ore bune după unul cu o pancartă pe care scria “Ieşi afară, javră ordinară!”. Cu mare grijă să n-o trezească, Târtănel păşi peste una dintre potăi, dar nu făcu mai mult de doi paşi, când simţi brusc că-i fuge de sub el unul dintre pâslari, în timp ce al doilea încerca să decoleze spre felinarul de deasupra porţii. Înotă cu disperare în aer ca un arlechin cuprins de streche, în căutarea fie măcar a unui cârlig de rufe, şi se prăbuşi ca un sac de cartofi pe caldarâmul îngheţat. Rinichii aproape că-i explodaseră la contactul cu pavajul. Paradoxal, îi revenise zâmbetul pentru o fracţiune de secundă, un val de căldură îi invadă vintrele, picioarele parcă se afundau în vată de zahăr proaspăt scoasă din centrifugă, după care o linişte ciudată se aşternu peste tot…

Şi mi-am dat cu capu’-n gură: azi, Traian Băsescu - între patologie, prostie şi iresponsabilitate

Flash-uri din viaţa curentată

M-am decis cu mare greutate dacă să-mi postez şi aici unele dintre punctele mele de vedere referitoare la recentele declaraţii şi atitudini ale lui Traian Băsescu. O fac în primul rând în speranţa că această refulare îmi va mai domoli măcar nivelul tensiunii arteriale şi, în al doilea rând, pentru că am fost întrebat frecvent de ce atâta linişte în ultimele luni din partea mea. Pentru simplul motiv că nu doresc nimănui să treacă prin ce am ajuns să trec eu în ultimele 2-3 luni. Pot să spun doar că securiştii de dinainte de `89 erau mici îngeraşi în comparaţie cu hienele din ziua de azi. Dar va veni şi ziua ACEEA...!