Prima predicţie seismică reuşită!

Un grup de oameni de ştiinţă de la Centrul de cercetări “Iulsav” (Iulianovsk Seismic Activity Vilipend - Rusia) au descoperit în mod întâmplător o corelaţie stranie între unde electromagnetice terestre şi undele cerebrale. Aceştia realizau un studiu al efectelor telefoanele mobile şi dispozitivele wireless asupra creierului unei specii locale de rozătoare (Rodentus Syphylytis) şi au remarcat o sensibilitate extrem de mare a unor exemplare în condiţii de hrănire diferită a acestora. Astfel, s-a observat că în timp ce se aplicau impulsuri electromagentice de 40 până la 100 de microTesla cu frecvenţe cuprinse între 0.2 şi 1.5 secunde, grupul de rodenţi hrăniţi cu boabe de cacao intrau instantaneu într-o stare de catalepsie, în timp ce grupul martor, hrănit exclusiv cu boabe de muştar şi năut, devenea foarte agitat, învârtindu-se rapid în cerc, încercând să evadeze. S-a descoperit că starea de catalepsie a primului grup era determinată de excesul de dopamină din creier indus de hrana specifică şi, în cazul unei expuneri concomitente la un câmp electromagnetic, se produce o rezonanţă cu unele unde cerebrale Delta (în spectrul 0.5 la 3 HZ), determinând un blocaj neuromotor, în timp ce la grupul martor, în lipsa dopaminei, se activau undele infra (sub 0.5 Hz) care induceau stare de agitaţie extremă.

La ciocli noi, plagiatori vechi

“Don't go to the grave with life unused.”

(B. Bowden)

Profund îngrijoraţi de soarta viitorului, câţiva dintre groparii învăţământului, reuniţi într-un grupuscul numit pompos Coaliţia Română pentru Educaţie în Inginerie (sic!) - CREDING, s-au apucat să hălăduiască prin ţară. Scopurile asociaţiei sunt, evident, propagarea unor bărbi comuniste, găunoase, exprimate într-o perfectă limbă de lemn autohton, iar temele abordate sunt, de fapt, palide încercări de resuscitare a unor morţi.

Arta de a fi imbecil

”România este o țară condusă de un amestec între prostie, ticăloșie, iresponsabilitate și disperare. În același timp, România este o țară cu un popor inteligent, responsabil, conștient, cu umor, tenace și grijuliu cu viitorul lui imediat.” (De ce ne conduc proștii. Marcel Tolcea - 9 aprilie 2017).

Concluziile examinării clinice a naţiei mi se tot învârteau în cap, de ieri, ca o premoniţie. Şi tocmai când mi se părea că pricepusem întrucâtva paradoxul românesc, am fost readus subit la realitatea cotidiană autohtonă, cu inubliabile tandreţuri moldave, având senzaţia vie a efectuării cu un topor a unui fulgerător şi revigorant masaj cerebral.

Cofraje din gheaţă

Cercetătorii de la Universitatea Tehnică „Svetec Krofna” din Skopje, Macedonia, au realizat cu succes, după peste 10 ani de încercări, primele cofraje din gheaţă hiperdensă – de 2200...3600 kg/mc.

România, ţara vrajbelor noastre

“E dificil să eliberezi proştii

de lanţurile pe care le venerează” (Voltaire)

Este a doua oară când un mucos, care a descoperit retorica insultătoare înaintea aparatului de ras, îmi reproşează că sunt exponentul generaţiei din cauza căreia România s-a reîntors la comunism şi că pensionarii au amputat din nou viitorul tinerilor. Acum câţiva ani, acelaşi lucru îmi era reproşat de o puberă, beneficiară a unei suspect de rapide ascensiuni profesionale, pupilă afişată a unui fost senator cu înalte titluri academice, acum borfaş dovedit (episod relatat şi în Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell – I…VI).

Radonul – asasinul tăcut din casele noastre

Radonul are 39 de izotopi, dar cel mai stabil dintre ei este Radon-222, cu timpul de înjumăţire cel mai mare (3.823 zile). Deși particulele alfa (nuclee de heliu) sunt eliberate cu o energie foarte mare (5.59 MeV), nu ele sunt cele care interacționează puternic cu țesutul pulmonar, ci produsele de descompunere ale radonului, care sunt elemente solide (poloniu, bismut şi plumb), fiind, la rândul lor, radioactive. Acestea se fixează de ţesutul pulmonar, provocând leziuni grave în timp, reprezentând un risc major de dezvoltare a cancerului de plămâni. Radonul, un gaz practic inofensiv, este unul dintre cele mai dense dintre gazele nobile. Este inodor şi incolor – deci insesizabil –, având, în condiţiile obişnuite de temperatură şi presiune, o densitate de circa opt ori mai mare decât cea a aerului. Este solubil în apă, dar mult mai solubil în lichide organice şi apare, urmare a procesului de difuzie sau de transport, ca o exahalaţie a scoarţei terestre prin crăpăturile şi fisurile rocilor. Ingestia de lichide contaminate sau spălarea cu apă cu concentraţii mari de radon nu prezintă riscuri directe, întrucât radiaţia de tip alfa (particulele de heliu) nu penetrează nici măcar epiderma, însă inhalarea gazului, în doze mărite şi repetate, reprezintă un factor major de risc de dezvoltare a unor tumori pulmonare datorită procesului natural de dezintegrare în produse radioactive secundare, aceasta fiind şi una dintre explicaţiile unor astfel de patologii la persoane care nu au fost expuse unor noxe recunoscute ca determinante (fum de ţigară, formaldehide, particule de azbest ş.a.).

George Soros - omul care a băgat în sperieţi România

Au trecut aproape 27 de ani de la Marea Îngrămădeală din Decembrie ’89 şi n-au reuşit să găsească altă sperietoare decât Soros, acelaşi Soros din anii '90 care vinde şi acum ţara, care o cumpără pe nimic, care manipulează mapamondul, care e răul "galactic din întreaga eRopă", ca să citez un mega-obez nejugănit viitor om politic, fătat în comuna Ciurea din judeţul Iaşi.

Beton cu proprietăţi magneto-cinetice

O echipă de cercetători de la MSIR University for Science and Technology au reuşit sinterizarea unui beton cu proprietăţi magneto-cinetice. Acest beton face parte din categoria betoanelor grele şi foarte grele, utilizate, de regulă, la construcţii speciale cu rol de ecranare la radiaţii emise de reactoare nucleare, echipamente de radioterapie sau de radioimagistică medicală.

PIF – Primul Intelectual al Facultăţii

Aprilie 1985

Cu un zâmbet de satisfacţie malefică, profesorul Ciongradi scrutează poporul din sala de curs şi întreabă pe un ton important, făcându-se că încă mai încearcă să-l identifice pe împricinat:
- Cine a pus afişul acela cu excursia în Bulgaria pe uşa de la intrare?
- Eu, zic, ridicându-mă în picioare.
- Serios? Tovarăşul Decan te invită la dânsul pentru o conversaţie pe această temă.

Şi mi-am dat cu capu-n gură: azi, Legea 10/2015 privind calitatea în construcţii

“Prima lege a prostiei:

Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.”
(Carlo M. Cipolla)

Şi am zis că nu mai scriu despre legile, normativele şi standardele româneşti, pentru că mă umplu de draci. Toate sunt făcute cu sfidarea logicii elementare şi cu invenţii de teorii aduse de pe altă planetă, unde câmpul gravitaţional are direcţii sinusoidale, iar timpul se măsoară cu lingura şi în secunde impare. Singurul lucru care chiar a început să mă scoată din balamale este că, după atâţia ani, legiuitorii tot nu vor să publice numele şi prenumele celor pentru care au fost promulgate legile şi normele respective. Că te-ncurci, dracului, între numere şi ani. Nu e mai simplu să scrii, de pildă, “Normativul de case din chirpici pentru dr. ing. Zânel Glodeanu” sau “Legea defrişării naţionale pentru “Scheißdreckfabrik AG”…?

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (VI)

"Câteodată oamenii se împiedică de adevăr,
dar se ridică şi merg mai departe." (Emil Cioran)

M-am trezit acuzat, din senin, de o mizerie incalificabilă. Dintre atâtea variante pe care şi le-ar fi putut imagina, au ales-o pe cea mai ineptă si ridicolă. Atât i-a dus mintea! Iniţial, le-am girat prezumţia de bună-credinţă acuzatorilor reprezentanţi ai “tribunalului poporului”, punându-mă necondiţionat la dispoziţia acestora în vederea stabilirii adevărului. Un interogatoriu aproape inchizitorial, profund umilitor, în care n-au contat nici declaraţia amănunţită a mea făcută în scris, din proprie iniţiativă, cu solicitarea expresă de anchetă a organelor specializate din poliţie, nici confruntările cu aşa-zişii martori care, puşi faţă în faţă, se contraziceau cu evidenţă, nici înregistrările video (ale lor!)... Nimic! Absolut nimic!

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (V)

Jazz & structures: figments of soul diamonds

După cum spuneam într-un episod anterior, am refuzat să elimin două capitole din "Statica determinată" (arce şi grinzi cu zăbrele), la fel cum am refuzat şi introducerea unui capitol de calcul de stabilitate a structurilor (!) la partea de "Statică nedeterminată". Am considerat şi insist că este o decizie iraţională studierea capitolului menţionat în această etapă. În primul rând, pentru că este o problemă inversă de valori şi vectori proprii, ce trebuie să urmeze firesc capitolului de dinamica structurilor. În al doilea rând, din cauza gradului mare de complexitate, aceste metode nu sunt recomandate a fi studiate la acest nivel, cu atât mai mult cu cât analizele neliniare sunt destul de rar necesare în practica obişnuită, ele fiind incluse în toate facultăţile europene la studiile de Master şi/sau de doctorat.

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (IV)

"Everything is funny as long it is happening to somebody else."

Will Rogers

Una dintre cele mai distructive politici aplicate în ultimii ani, a fost cea de îndepărtare faţă de studenţi. "Cadrul didactic trebuie să vină cât mai puţin în contact cu studentul. Deloc, dacă se poate." Acestea erau instrucţiunile cvasi-permanente ale profesorului Mihai Budescu şi, în vederea aplicării lor, s-au inventat tot felul de mecanisme şi de testări stupide pentru a nu se încuraja dialogul cu studenţii şi nici un fel de abordare mai mult sau mai puţin neconvenţională. Studenţii au fost şi continuă să fie trataţi ca o masă inertă, de subordonaţi incapabili, aceştia contând doar ca elemente justificative pentru salarii şi plata cu ora. Mafia securistă a reinventat alinierea poliţienească la "ordinea interioară", obligativitatea obsesivă a prezenţei studenţilor la ore şi a rezolvării temelor de casă, în loc să li se releve acestora importanţa materiilor studiate şi relaţionările interdisciplinare şi chiar interprofesionale. În ce priveşte formarea pentru asumarea riscurilor şi, implicit, a responsabilităţilor asupra deciziilor luate, acestea sunt "capitole educaţionale" practic inexistente. De asemenea, stimularea creativităţii şi a studiului individual prin promovarea subiectelor personalizate, variate şi chiar cu prezentare publică este considerată de multă vreme o fantezie inutilă. Până şi temele de casă sunt identice la multe discipline, pentru o grupă întreagă sau chiar mai mult. 

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (III)

"People are trapped in history,

and history is trapped in them." (James A. Baldwin)

Angajamentul a fost extrem de prost înţeles la toate nivelurile, profitându-se de el în modul cel mai josnic cu putinţă. Mai întâi au minţit cu caracterul de obligativitate a reducerii duratelor de studiu la cele majoritar europene, sub pretextul compatibilizării programelor de învăţământ. Nu am fost nicicum obligaţi de Europa. Era o simplă recomandare în baza căreia se dorea formarea unor găşti europene mai mari, ca, sub presiunea majoritară, să-i oblige şi pe ceilalţi să coboare la nivelul lor de submediocritate. Dovada că nu s-a întâmplat nimic cu facultăţile care nu aderat la această utopie sunt facultăţile de arhitectură, de medicină, de stomatologie, de farmacie şi altele, studiile acestor absolvenţi fiind recunoscute peste hotare fără probleme.

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (II)

"I can't give you a brain, but I can give you a diploma."

L. Frank Baum

Ramura construcţiilor este total diferită de celelalte "surate tehnice", chiar dacă este inclusă generic şi ea în cadrul "industriei". În domeniul construcţiilor, au fost dezvoltate metode, tehnici şi reguli specifice, care au fost ulterior preluate şi adaptate şi de către alte sisteme industriale. Absolut tot ce se întâmplă în jurul nostru se subordonează construcţiilor. Începând cu metodele de calcul şi terminând cu tehnologiile aplicate, organizarea execuţiei lucrărilor şi contabilitatea financiară, aproape totul a fost „exportat” celorlalte ramuri şi nu invers. Ba, mai mult, au fost dezvoltate chiar sectoare specifice eficientizării domeniului construcţiilor. Caracterul unic al profesiei relevă clar că orice intervenţie "urechistă" în structura ocupaţională şi legislativă specifică acestei meserii poate avea efecte cel puţin imprevizibile atât în planul imediat al responsabilităţii profesionale, cât şi la nivel de securitate naţională. Dacă vi se pare că exagerez, vă rog să-mi furnizaţi un singur contraargument pertinent.

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (I)

"La început n-a fost nimic.
Apoi Dumnezeu a făcut lumina şi a văzut că lumina e bună.
Şi tot nimic n-a fost.
Da, dar măcar acum se vedea mai bine!"

Acest articol a fost început de peste un an de zile. Am avut de foarte multe ori intenţia să-l abandonez, exclusiv din cauza profundului dezgust resimţit la descrierea a doar câtorva imagini ale mizeriei morale, a inculturii şi a lipsei de scrupule cu care s-a desăvârşit o monstruozitate cu pseudo-valenţe academice. Recenta tragedie de la Facultatea de Hidrotehnică m-a convins că sunt dator să fac acest efort, chiar dacă ar putea fi mult prea târziu pentru a mai schimba ceva, deşi încă mai cred că este posibil. Tăcerea mea şi a altora ne poate face părtaşi morali şi la această posibilă crimă. Nu cred că l-am cunoscut şi nu ştiu nici acum nimic despre viaţa lui, dar nu atât printre rândurile articolelor din presă, cât mai ales în comentariile cititorilor am simţit mărturii cutremurătoare. Stresul de a nu putea finaliza un contract de mare valoare ştiinţifică şi financiară nu este nicicum de neglijat, dar cu adevărat insuportabile pot fi permanenta demoralizare, sabotare şi denigrare, stări ce te pot aduce în situaţii impredictibile. Iar supremul protest ales ca soluţie finală, chiar în faţa biroului său, spune foarte multe, mai multe decât orice comunicat de coafare a realităţii. Şi infinit mai mult decât cei care "au fost permanent aproape de el". Unul mai inocent ca altul.

În vizită la revoluţie

"We're not perfect, but we do have democracy."

Hugo Rafael Chávez Frías

(1954-2013, fost preşedinte marxist al Republicii Venezuela)

- E duminică şi deja ora 8. Magazinele sunt închise. Ne întoarcem la hotel?
- Am o idee, zic. Hai să mergem la revoluţie, că tot ai mâine interviu pentru cetăţenie!
Deşi puţin cam rece, e o foarte frumoasă seară de toamnă pentru jumătatea lunii noiembrie.
Pe măsura ce ne apropiam de Piaţa Universităţii observăm că fiecare copac de pe trotuar era flancat de un cuplu de poliţişti. La statuia "Lupoaicei", un homeless dansa după muzica stelelor, combinând nişte paşi de dans inspiraţi din videoclipurile lui Michael Jackson cu un soi de figuri din gimnastica tradiţională chinezească. Din când în când îşi mai ridica pantalonii care-i ajungeau şi mai jos de genunchi din cauza zbenguielilor complexe. 

Propuneri pentru securitatea la incendiu

Ca de obicei în România, doar urmare a unei cumplite tragedii se încearcă schimbarea legislaţiei. Şi tot ca de obicei, schimbările vor fi de ordin pompieristic şi pot să pun pariu că vor fi propuneri de birocratizare mai mult decât excesivă şi aberantă a sistemului de autorizare a securităţii la incendiu în scopul diluţiei responsabilităţii la orice nivel. Pentru că acesta este scopul dovedit şi de data aceasta al acestei găşti de nemernici agăţaţi cu disperare de putere de peste 25 de ani.

De la trafaletul de mir la normativul ortodox

Încet, încet, şi domeniul construcţiilor trece sub totalul control ortodox. Trafaletul de mir a deschis un nou şi important drum pentru biserica ortodoxă română. Încep să devină tot mai certe zvonurile conform cărora în giganticul subsol al catedralei mântuirii neamului (prost) se va amenaja, de fapt, un hypermarket de produse pentru construcţii ce va băga în faliment imediat toate firmele de profil. Ba cred că se vor da interdicţii totale de utilizare a altor unelte dacă acestea nu vor fi sfinţite, iar în cazul utilizării unor produse de pe o altă piaţă mai neagră decât cea ortodoxă, veţi fi cu certitudine beneficiarii blestemelor popeşti.

Un Dorel "gândeşte", iar alţii zideşte

Pereţii din zidărie de cărămidă din fotografia de mai jos au lungimi de circa 30-35 m şi se execută la fiecare nivel al unei clădiri înalte! După cum simplu se observă, "ancorarea" zidăriei s-a făcut astfel: s-au înfipt în planşeu, la 2-3 cm de faţa superioară a acestuia, nişte sârme, de vreo 50-60 cm lungime, cam 3 bucăţi pe metru, ce s-au îndoit la 90 de grade în sus. Aceste "mustăţi" sunt numit cu mare pompă, de către ştampilatorii planşelor, "ancore chimice". Apoi, pe ambele feţe ale pereţilor, se pozează câte o plasă de ø4 mm cu ochiuri pătrate de 200 mm/200 mm şi se "torcretează" (?!). Chiar şi din această fotografie se poate observa că aceşti pereţi nu sunt ancoraţi nici măcar de stâlpii din beton armat, ba dimpotrivă, sunt chiar realizaţi la o distanţă de circa 10 cm de aceştia! Evident, clădirea se află amplasată pe un teren foarte prost de fundare şi într-o zonă seismică deosebit de importantă.