Cu mortul la reparat

"When you're dead, you don't know that you're dead.
It's hard for the others. The same when you're stupid."

Phillipe Gelluck

Ce se poate face cu un mort? Două sunt variantele raţionale sau, mă rog, practicate de o covârşitoare majoritate: îngroparea sau incinerarea. Deşi donaţia sau vânzarea în scopuri ştiinţifice a (re)devenit chiar ilegală în unele state, asta nu împiedică listarea la bursă a defunctului. Actuala criză mondială determinată de "morţii" americani este o dovadă grăitoare.

A fi sau a nu fi inginer constructor

O deprimantă majoritate continuă să fie convinsă de câteva decenii că dacă nu ştii să bei, să înjuri şi să fluieri după gagici nu ai ce căuta la Facultatea de Construcţii. Ultimii ani de capitalism sălbatic dovedesc cu prisosinţă faptul că nu vei şti nici să înjuri corect până nu conduci maşina. Cu alte cuvinte, profilul socio-profesional al inginerului constructor e cam bătut în cuie. "Vox populi, vox dei." Iar odată luată diploma eşti pierdut! Orice încercare de reconvertire la „normalitate” va fi sortită eşecului: meseria te „înghite” secundă cu secundă, cu fiece proiect. Aşa că n-ai încotro şi te resemnezi, privind, cu jind şi amar, ascensiunea continuă şi frecvent fulminantă a „intelectualilor”, din rândurile cărora ai fost exclus chiar din tinereţe când, din teribilism sau disperare, ai ales calea fără de întoarcere a meseriei de constructor.

Rules of Civilised Polemics / Regulile polemicii civilizate

Am fost la o recepţie a unui obiectiv al Filialei din Iaşi a Academiei Române şi n-am venit cu mâna goală. Le-aţi mai citit sau nu, m-am gândit că e util să ştiţi că le puteţi găsi (revizuite şi corectate) şi pe această pagină, în caz de nevoie. Adică în cazul în care veţi avea ocazia să participaţi la dezbaterea unor idei. Evident, în afara ţării!

O invenţie revoluţionară: oţelul cu proprietăţi optice

După produsele din beton translucid, aflate deja de peste doi ani în producţie de serie dintre cele mai spectaculoase de către firma LUCEM LICHTBETON din Germania, iată că a venit şi rândul oţelului să poată fi realizat cu proprietăţi optice. Această invenţie va putea fi considerată pe drept cuvânt ca fiind cea de a treia revoluţie industrială, după invenţia cazanului sub presiune a lui Denis Pepin (1698) şi, respectiv, după descoperirea unor noi surse de energie la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cercetările interdisciplinare de peste zece ani efectuate de către un colectiv de oameni de ştiinţă ai departamentelor de fizică, de metalurgie şi, respectiv, de inginerie tehnologică din cadrul Universităţii „St. Andrews” din Scoţia, Marea Britanie, s-au soldat cu obţinerea unui material cu proprietăţi fizico-mecanice absolut uluitoare. 

Breathe... And go!

Few years ago (around 2010) I decided to open a blog, having in mind such an idea, of an Open Science. And now, three different pages were opened for unusual and greatest news in Civil Engineering. At that time I didn't know nothing about Qwiki. Even if my blog or my website is "a bit" far away from the magnificent Nielsen's ideas, I am really glad to find out that I am moving in a right direction. Even if I still receive (let's call them) "unexpected" critics, and just several years ago such information was... banned even by my university!

TEDxWaterloo - Michael Nielsen - Open Science

DAPPP şi restu’ lumii

În România, WC-urile şi Palas-ul le găseşti foarte uşor, după miros; n-are nici un sens să întrebi, decât dacă eşti la o distanţă de peste 100 m de una dintre ele. Instituţiile publice, alea de stat, le identifici cel puţin după clanţele prăbuşite (sau inexistente) ale uşilor şi zecile de anunţuri şi de afişe lipite pe geamuri şi pe pereţi.

Cercetarea este un business?

Partea I

Partea a II-a

Exerciţiu de admiraţie

Aşa suntem noi, românii: trebuie să se întâmple câte o catastrofă ca să ne aducem aminte fie că suntem oameni, fie că mai sunt şi alţi oameni pe planeta asta... Dar unii oare chiar sunt oameni...?

CR.6-2010: tot nu!

Motto: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale...” („O scrisoare pierdută", I.L. Caragiale, 1884 - Farfuridi, Actul III, Scena I)

Ca de obicei, „până la ora 12 faceţi urgent (sic!) observaţii la noul proiect de cod CR.6-2010”. Şi am făcut. "So what?!" - Miles Davis, "Kind of blue" (1959)
 

Despre cutremure... si nu numai

Partea I

Partea a II-a

P.100-1/2012 - opinii despre noul proiect de act normativ

Acest proiect al actului normativ a fost aşa-zis propus spre dezbatere publică prin primăvară, având ca termen de finalizare a propunerilor luna septembrie. Din multiplele experienţe anterioare se ştie foarte bine că până şi propunerile transmise pe cale instituţională sunt neglijate în marea lor majoritate, darămite cele transmise ca simpli cetăţeni utilizatori, am renunţat (şi eu!) la o astfel de “dezbatere” donquijotistă, curios fiind doar când va fi înaintat spre analiză şi Inspectoratului de Stat în Construcţii. Ca de obicei, la urmă, când, probabil, o fi şi tipărit şi promulgat deja! Aşa că, profitâd chiar şi de această minimă reacţie de complezenţă din partea “factorilor” implicaţi în procesul de elaborare, mi-am exprimat oficial opiniile ce urmează.

Democraţii coprofilice paralel intersectabile

Pentru toţi antibăsiştii orbiţi de furie şi de toate cele, iată mai jos una dintre “faptele de arme”, foarte "democratice" şi cât se poate de "corecte", executate de către mafia USL. Acesta este un e-mail integral primit de peste ţări şi mări:

Eurocodurile revoluţionează logica şi rezistenţa materialelor

Motto:
“Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.”
                                                    (Grigore Moisil)

Dacă aveaţi impresia că în domeniul “Rezistenţei materialelor” aproape că nu mai poate fi nimic de inventat, iată că v-aţi înşelat. O discuţie contradictorie cu un student referitoare la principiul de dimensionare a unei îmbinări sudate m-a determinat să-i verific spusele, cu atât mai mult cu cât el îşi susţinea destul de vehement aserţiunile. Şi, absolut incredibil, surpriza a fost de proporţii!

Beton cu armatură proteică dispersă

O echipă de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology au realizat un beton cu armatură dispersă obţinută în urma prelucrării deşeurilor organice ale abatoarelor. Volumul enorm de materiale organice rezultate în industria de prelucrare a cărnii reprezintă, în SUA, a patra sursă majoră de poluanţi ai solului după hidrocarburi, metalele grele şi pesticidele şi ierbicidele utilizate în agricultură.

Calamităţi

Motto:
“The greatest danger of bombs
is in the explosion of stupidity that they provoke.”
                                               (Octave Mirbeau)

Hotărât lucru, în România este imposibil să te plictiseşti! Aproape că nu este clipă în care reacţia glandulară să nu fie excitată la nivel naţional până la cote explozive pe te miri ce subiect. Nu m-ar mira câtuşi de puţin ca în ziua în care în România nu se va întâmpla nimic, ţara să dispară! Nivelul de stres este cultivat cu profesionalism şi întreţinut la cote la care, inima unui occidental obişnuit, ar ceda cu siguranţă în doar câteva săptămâni, dacă, din varii motive, acesta ar fi condamnat la supravieţuire în acest areal.

Secretul piramidelor

Anul trecut postasem un articol ("Piramide, betoane şi... exploratori") referitor, printre altele, şi la ipoteza conform căreia piramidele egiptene şi mayaşe, templele şi megastructurile incaşe şi multe alte construcţii au fost realizate prin turnare şi nu prin şlefuire, tăiere sau prin alte procedee mecanice. De altfel, cioplirea era şi imposibilă pentru simplul motiv că, în perioadele în care se estimează că acestea ar fi fost construite, nu era cunoscut nici bronzul şi nici fierul. Iată că din ce în ce mai mulţi cercetători încep să confirme această tehnologie de construire ca una dintre cele mai plauzibile. Evident, chiar dacă acest mister e aproape dezlegat, aceste megastructuri tot mai ascund uriaşe secrete care vor da mari bătăi de cap multor generaţii.

Ce se face Băsescu că nu pricepe

Asta e! Deşi mi-am jurat că nu-mi voi mai revărsa adrenalina peste politichie, chiar nu mă pot abţine să nu comentez “intervenţia cu românii” a lui Băsescu. Mă aşteptam să fie la fel de nesimţit ca şi până acum, dar, din păcate, iar mi-a întrecut aşteptările şi de data asta.

Târtănel Boxoi şi restu' lumii

Târtănel Boxoi se hotărî în cele din urmă că singura şansă de recuperare a rămas pivniţa. Noaptea era pe sfârşite, dar până şi zorii zilei parcă se încleiaseră în mâzga de pe Dealul Mitropoliei. Îşi luă inima-n dinţi, îşi puse pâslarii şi se strecură printre cei doi boscheţi din faţa intrării. Potăile dormeau leşinate de oboseală: alergaseră câteva ore bune după unul cu o pancartă pe care scria “Ieşi afară, javră ordinară!”. Cu mare grijă să n-o trezească, Târtănel păşi peste una dintre potăi, dar nu făcu mai mult de doi paşi, când simţi brusc că-i fuge de sub el unul dintre pâslari, în timp ce al doilea încerca să decoleze spre felinarul de deasupra porţii. Înotă cu disperare în aer ca un arlechin cuprins de streche, în căutarea fie măcar a unui cârlig de rufe, şi se prăbuşi ca un sac de cartofi pe caldarâmul îngheţat. Rinichii aproape că-i explodaseră la contactul cu pavajul. Paradoxal, îi revenise zâmbetul pentru o fracţiune de secundă, un val de căldură îi invadă vintrele, picioarele parcă se afundau în vată de zahăr proaspăt scoasă din centrifugă, după care o linişte ciudată se aşternu peste tot…

Şi mi-am dat cu capu’-n gură: azi, Traian Băsescu - între patologie, prostie şi iresponsabilitate

Flash-uri din viaţa curentată

M-am decis cu mare greutate dacă să-mi postez şi aici unele dintre punctele mele de vedere referitoare la recentele declaraţii şi atitudini ale lui Traian Băsescu. O fac în primul rând în speranţa că această refulare îmi va mai domoli măcar nivelul tensiunii arteriale şi, în al doilea rând, pentru că am fost întrebat frecvent de ce atâta linişte în ultimele luni din partea mea. Pentru simplul motiv că nu doresc nimănui să treacă prin ce am ajuns să trec eu în ultimele 2-3 luni. Pot să spun doar că securiştii de dinainte de `89 erau mici îngeraşi în comparaţie cu hienele din ziua de azi. Dar va veni şi ziua ACEEA...!

Cu sângele la sacoşă şi organul la vedere

Nişte aşa zişi jurnalişti, teribil de porniţi pe senzaţional cu orice preţ, publică fiecare câte un articol prin care speră, probabil, să-şi plătească, sub forma unei publicităţi mascate, consultaţiile la amigdale, de care au beneficiat la o clinică de obstetrică şi ginecologie din Iaşi - Spitalele din Iaşi sunt în criză de sânge, Moartea roşie [sic!] asediază ieşenii.