Teatrul “Cub” sau “Hardughia” – sezonul 2

“Some people walk in the rain, others just get wet.”

Roger Miller

    După ’89 am recâştigat unul dintre drepturile fundamentale: de a vorbi şi a scrie în libertate deplină. Din păcate câştigul ăsta a fost foarte prost înţeles şi, în lipsa unei minime autocenzuri de a consemna doar lucruri importante, am ajuns pe muchie de cuţit în ziua de 18 mai din cauza excesivelor retorici lipsite de orice substanţă, de logică elementară, de bun simţ şi de mesaj. Prea mulţi analfabeţi funcţionali au ajuns să scrie pancarte şi să facă petiţii şi sunt convinşi că răgetele, bicepşii şi şantajele de orice fel reprezintă argumentele supreme în faţa cărora raţiunea trebuie obligatoriu să se supună.

Descoperire epocală: prima imagine a tahionilor cu viteză hiperluminică

Sunetul se propagă în aer cu circa 300 până la 340 m/s (în funcţie de condiţiile atmosferice şi de altitudine), iar în lichide şi medii solide de la circa 1500 la peste 3000 m/s, deci de 5 până la 10 ori mai repede. Asta înseamnă că zgomotul făcut de un tren, de exemplu, ajunge de 10 ori mai repede prin şina de rulare decât prin aer, de aceea lipind urechea de calea ferată poţi afla dacă acesta urmează să sosească.

Asupra sălii de fandări şi coerciţii muzicale a Filarmonicii de Stat din Iaşi

„Fără muzică, viața ar fi o greșeală”.

Friedrich Nietzsche

Pentru că ne-am trezit şi ne-am învechit împreună cu ea, cel puţin cei din generaţia mea am fost convinşi că Sala de concerte a Filarmonicii a fost dedicată dintotdeauna evenimentelor simfonice şi corale. Abia acum aflu şi eu că nici pe departe nu a fost aşa. Clădirea a avut o cu totul altă destinaţie iniţială, iar soluţia constituirii ca sediu oficial al muzicienilor s-a suprapus – perfect oportun politic – cu planul comuniştilor de a desfiinţa instituţia religioasă. Astfel, patrimoniul local s-a “îmbogăţit” cu o sală de spectacole ce are o acustică pur şi simplu mordantă.

Cum a prăbuşit vijelia căldurii coteţul lui Fane Babanu

“Our politicians are stupid.”

Donald Trump

Pentru că articolul din “Libertatea” este, surprinzător, suficient de bine scris şi relativ concis, am decis să extrag câteva paragrafe mai relevante ca să nu mai fiu nevoit să explic eu.

„Prăbușirea de la Podul Înalt”

“Marți seara, când județul Vaslui s-a aflat sub atenționare cod galben de fenomene meteo periculoase, o vijelie puternică a pus la pământ construcția ridicată de la Băcăoani, locul unde în 1475 Ștefan cel Mare câștiga cea mai mare bătălie împotriva otomanilor. […] Clădirea din lemn care are o șarpantă de 300 de metri pătrați ar trebui să găzduiască spații comerciale și târguri tradiționale […] Potrivit autorizației de construire eliberate de primăria comunei Muntenii de Jos, pe raza căreia se află localitatea Podul Înalt, finalizarea construcției ar fi trebuit să aibă loc la începutul lunii mai. […] Furtuna a stricat planurile.

Podul de la Luţca sau cum să dai mortul cu ruj

"Not believing in force is the same as not believing in gravitation."

Thomas Hobbes (1588-1679, filozof englez)

“Podul de piatră s-a dărâmat, a venit apa şi l-a luat...”

Nu! Nu apa l-a luat, ci prostia, mercantilismul şi impostura academică l-au făcut una cu pământul. Fire practică, Bill Gates obişnuia să spună că “dacă nu poţi face un lucru bine, măcar fă-l să arate bine”, dar acum ştim că miliardele nu le-a făcut construind clădiri sau poduri, “Windows”-urile lui fiind proverbiale. Nu ştiu cine pe cine a inspirat, dar toţi cei care s-au ocupat de podul de la Luţca cu siguranţă s-au conformat principiului enunţat de Gates, ridicat frecvent la rang de virtute în România. Nu am scris imediat după eveniment, pentru că am zis că e bine să las specialiştii să-şi facă treaba, neinfluenţaţi de nimic. Pentru că mereu în România cu totul altele sunt urgenţele şi toate cazurile grave ori se bagă sub preş, ori se iau la mişto, ca să intre rapid în uitare, am decis că trebuie să fac o radiografie detaliată a cazului, în primul rând pentru că m-am săturat de câte imbecilităţi şi aberaţii au fost inventate şi aruncate în public fără jenă şi minim respect pentru logică şi profesionalism.

About the miracle of life

A few years ago I showed students an experiment in which mushrooms find their optimal path to their food source. The researchers were so excited by the discovery that they said it might even be a form of intelligence they never suspected. The claim was terribly disappointing for the human species. We would thus learn that even mushrooms have descended to the level of pseudo-intelligence of politicians and cranks. But a very interesting experiment shows us once again that without optimisation, life does not exist, and the key is actually identifying the food source. Just like in politics: you just have to sniff where you to suck. And for that you don't even need a shred of intelligence.

Fungal Intelligence: Lead the way to improved technological systems

This Liquid Can Solve Complex Mazes By Itself

Din meandrele perpendiculare ale inginerilor

Proper stupidity is fascinating.

(Ricky Gervais)

Băbăeţ’! Şi fete!

Da’ de când inspectorul în construcţii trebuie să fie brus-uilisu’ de zonă şi să alerge după toţi tâmpiţii care, în loc de opt bare în stâlpişori pun patru, ca să-şi ia şi ei, de diferenţă, o şaorma-cu-de-toate?!

Şi dă-ne nouă acustica noastră de toate zilele

"Music is what our feelings sound like"

(Vera Farmiga)

În anul 2005, la cea de a douăsprezecea depunere a propunerii de cercetare, mi s-a aprobat contractul cu cea mai mare valoare din universitate la acel an (2.7 miliarde de lei vechi) şi al doilea ca mărime pe ţară. Evident, decanul şi şeful de catedră din facultate au fost profund marcaţi de situaţie şi Ţăranu şi Budescu nu s-au lăsat până nu mi-au furat efectiv din contract peste 200 de milioane de lei. Madam Rotaru a vărsat în contul firmei “Ştef” alte 30 de milioane de lei pentru o carte pe care voiam să o tipăresc, dar pentru că fiind ocupat la extrem cu birocraţia crasă specifică, nu apucasem să o termin. Solicitasem firmei o amânare măcar de câteva luni, dar refuzul a fost abject şi categoric, astfel că de banii ăia sper că măcar respectivii şi-au cumpărat lumânări şi batiste suficiente.

Durrës Earthquake – 2019

A strong earthquake shook Albania early morning, just before 4 a.m. local time, on November 26th, 2019, killing 51 people, injuring over 3000ones, and collapsing many buildings. It was the strongest earthquake which hit Albania in more than 40 years, its deadliest earthquake in 99 years, and the world's deadliest earthquake in 2019. The earthquake had a magnitude of 6.4 Mww, according to the ANSS Comprehensive Catalog, with the epicenter located about 30 kilometers from Tirana to the Northwest. The seismologists said that the rupture plane had a dip of 23° to the east-northeast at a depth of about 16.5 km, and a displacement on this thrust fault of 0.55 m over a rupture with dimensions 22 km x 13 km. 

Betonul ultra-uşor

Zgomotul de joasă frecvență, generat de surse de interior și de exterior, reprezintă o problemă tot mai mare, fiind imperios necesară utilizarea unor materiale cu caracteristici performante de izolare fonică, pentru a atenua transmisia sunetului de joasă frecvență, în special între locuințe. Măsurătorile proprietăților dinamice ale planşeelor cu blocuri din zidărie cu goluri indică faptul că, din cauza ortotropiei, acestea nu ating același nivel de izolare a zgomotului în aer ca o pardoseală omogenă din beton izotrop.

Jysk România: o etichetă regală pe o mârlănie românească

M-a mâncat în cur să le fac o supriză părinţilor şi să vorbesc cu Moş Crăciun să le schimbe canapeaua din camera de zi, că parcă trecuseră tancurile peste cea veche. Găsesc la „Jysk” o ofertă rezonabilă care se încadra funcţional perfect. Fac un cont, bag „în coş” şi încerc să finalizez comanda de vreo 8-10 ori. Nici o şansă. A doua zi încerc iar: schimb adresa de livrare, schimb numele, schimb chiar şi produsul, curăţ browser-ul de scame şi gunoaie (numite pompos şi „prăjituri”) – nimic! Nici o şansă! Nu se putea valida comanda. Era Ajunul Crăciunului şi n-aveam nici un chef să ies din casă în haosul din oraş, dar n-aveam încotro.

Şi ne iartă nouă, Doamne, pesta noastră cea de toate zilele!

O să mă acuze dom’doctor de la "#IaAcasă" că-l plagiez, dar şi eu, dacă nu vă spun faza asta, jur că mor! Că acum m-am convins că de sus până jos parcă-s făcuţi toţi de-aceeaşi mamă!

Panică în judeţ! Vine sărbătoarea Sfintei Parascheva şi, odată cu ea, vine puhoiul de enoriaşi cu sarsanalele şi buzunarele burduşite cu viruşi de pestă porcină africană. Nu ştiu dacă vin şi africanii la sărbătoarea asta, dar e clar că trebuie luate măsuri urgente de combatere. Iar vigilenţa e mama prevenirii, că tata arde porcu’.

Prima predicţie seismică reuşită!

Un grup de oameni de ştiinţă de la Centrul de cercetări “Iulsav” (Iulianovsk Seismic Activity Vilipend - Rusia) au descoperit în mod întâmplător o corelaţie stranie între unde electromagnetice terestre şi undele cerebrale. Aceştia realizau un studiu al efectelor telefoanele mobile şi dispozitivele wireless asupra creierului unei specii locale de rozătoare (Rodentus Syphylytis) şi au remarcat o sensibilitate extrem de mare a unor exemplare în condiţii de hrănire diferită a acestora. Astfel, s-a observat că în timp ce se aplicau impulsuri electromagentice de 40 până la 100 de microTesla cu frecvenţe cuprinse între 0.2 şi 1.5 secunde, grupul de rodenţi hrăniţi cu boabe de cacao intrau instantaneu într-o stare de catalepsie, în timp ce grupul martor, hrănit exclusiv cu boabe de muştar şi năut, devenea foarte agitat, învârtindu-se rapid în cerc, încercând să evadeze. S-a descoperit că starea de catalepsie a primului grup era determinată de excesul de dopamină din creier indus de hrana specifică şi, în cazul unei expuneri concomitente la un câmp electromagnetic, se produce o rezonanţă cu unele unde cerebrale Delta (în spectrul 0.5 la 3 HZ), determinând un blocaj neuromotor, în timp ce la grupul martor, în lipsa dopaminei, se activau undele infra (sub 0.5 Hz) care induceau stare de agitaţie extremă.

La ciocli noi, plagiatori vechi

“Don't go to the grave with life unused.”

(B. Bowden)

Profund îngrijoraţi de soarta viitorului, câţiva dintre groparii învăţământului, reuniţi într-un grupuscul numit pompos Coaliţia Română pentru Educaţie în Inginerie (sic!) - CREDING, s-au apucat să hălăduiască prin ţară. Scopurile asociaţiei sunt, evident, propagarea unor bărbi comuniste, găunoase, exprimate într-o perfectă limbă de lemn autohton, iar temele abordate sunt, de fapt, palide încercări de resuscitare a unor morţi.

Arta de a fi imbecil

”România este o țară condusă de un amestec între prostie, ticăloșie, iresponsabilitate și disperare. În același timp, România este o țară cu un popor inteligent, responsabil, conștient, cu umor, tenace și grijuliu cu viitorul lui imediat.” (De ce ne conduc proștii. Marcel Tolcea - 9 aprilie 2017).

Concluziile examinării clinice a naţiei mi se tot învârteau în cap, de ieri, ca o premoniţie. Şi tocmai când mi se părea că pricepusem întrucâtva paradoxul românesc, am fost readus subit la realitatea cotidiană autohtonă, cu inubliabile tandreţuri moldave, având senzaţia vie a efectuării cu un topor a unui fulgerător şi revigorant masaj cerebral.

Cofraje din gheaţă

Cercetătorii de la Universitatea Tehnică „Svetec Krofna” din Skopje, Macedonia, au realizat cu succes, după peste 10 ani de încercări, primele cofraje din gheaţă hiperdensă – de 2200...3600 kg/mc.

România, ţara vrajbelor noastre

“E dificil să eliberezi proştii

de lanţurile pe care le venerează” (Voltaire)

Este a doua oară când un mucos, care a descoperit retorica insultătoare înaintea aparatului de ras, îmi reproşează că sunt exponentul generaţiei din cauza căreia România s-a reîntors la comunism şi că pensionarii au amputat din nou viitorul tinerilor. Acum câţiva ani, acelaşi lucru îmi era reproşat de o puberă, beneficiară a unei suspect de rapide ascensiuni profesionale, pupilă afişată a unui fost senator cu înalte titluri academice, acum borfaş dovedit (episod relatat şi în Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell – I…VI).

Radonul – asasinul tăcut din casele noastre

Radonul are 39 de izotopi, dar cel mai stabil dintre ei este Radon-222, cu timpul de înjumăţire cel mai mare (3.823 zile). Deși particulele alfa (nuclee de heliu) sunt eliberate cu o energie foarte mare (5.59 MeV), nu ele sunt cele care interacționează puternic cu țesutul pulmonar, ci produsele de descompunere ale radonului, care sunt elemente solide (poloniu, bismut şi plumb), fiind, la rândul lor, radioactive. Acestea se fixează de ţesutul pulmonar, provocând leziuni grave în timp, reprezentând un risc major de dezvoltare a cancerului de plămâni. Radonul, un gaz practic inofensiv, este unul dintre cele mai dense dintre gazele nobile. Este inodor şi incolor – deci insesizabil –, având, în condiţiile obişnuite de temperatură şi presiune, o densitate de circa opt ori mai mare decât cea a aerului. Este solubil în apă, dar mult mai solubil în lichide organice şi apare, urmare a procesului de difuzie sau de transport, ca o exahalaţie a scoarţei terestre prin crăpăturile şi fisurile rocilor. Ingestia de lichide contaminate sau spălarea cu apă cu concentraţii mari de radon nu prezintă riscuri directe, întrucât radiaţia de tip alfa (particulele de heliu) nu penetrează nici măcar epiderma, însă inhalarea gazului, în doze mărite şi repetate, reprezintă un factor major de risc de dezvoltare a unor tumori pulmonare datorită procesului natural de dezintegrare în produse radioactive secundare, aceasta fiind şi una dintre explicaţiile unor astfel de patologii la persoane care nu au fost expuse unor noxe recunoscute ca determinante (fum de ţigară, formaldehide, particule de azbest ş.a.).

George Soros - omul care a băgat în sperieţi România

Au trecut aproape 27 de ani de la Marea Îngrămădeală din Decembrie ’89 şi n-au reuşit să găsească altă sperietoare decât Soros, acelaşi Soros din anii '90 care vinde şi acum ţara, care o cumpără pe nimic, care manipulează mapamondul, care e răul "galactic din întreaga eRopă", ca să citez un mega-obez nejugănit viitor om politic, fătat în comuna Ciurea din judeţul Iaşi.

Beton cu proprietăţi magneto-cinetice

O echipă de cercetători de la MSIR University for Science and Technology au reuşit sinterizarea unui beton cu proprietăţi magneto-cinetice. Acest beton face parte din categoria betoanelor grele şi foarte grele, utilizate, de regulă, la construcţii speciale cu rol de ecranare la radiaţii emise de reactoare nucleare, echipamente de radioterapie sau de radioimagistică medicală.

PIF – Primul Intelectual al Facultăţii

Aprilie 1985

Cu un zâmbet de satisfacţie malefică, profesorul Ciongradi scrutează poporul din sala de curs şi întreabă pe un ton important, făcându-se că încă mai încearcă să-l identifice pe împricinat:
- Cine a pus afişul acela cu excursia în Bulgaria pe uşa de la intrare?
- Eu, zic, ridicându-mă în picioare.
- Serios? Tovarăşul Decan te invită la dânsul pentru o conversaţie pe această temă.

Şi mi-am dat cu capu-n gură: azi, Legea 10/2015 privind calitatea în construcţii

“Prima lege a prostiei:

Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.”
(Carlo M. Cipolla)

Şi am zis că nu mai scriu despre legile, normativele şi standardele româneşti, pentru că mă umplu de draci. Toate sunt făcute cu sfidarea logicii elementare şi cu invenţii de teorii aduse de pe altă planetă, unde câmpul gravitaţional are direcţii sinusoidale, iar timpul se măsoară cu lingura şi în secunde impare. Singurul lucru care chiar a început să mă scoată din balamale este că, după atâţia ani, legiuitorii tot nu vor să publice numele şi prenumele celor pentru care au fost promulgate legile şi normele respective. Că te-ncurci, dracului, între numere şi ani. Nu e mai simplu să scrii, de pildă, “Normativul de case din chirpici pentru dr. ing. Zânel Glodeanu” sau “Legea defrişării naţionale pentru “Scheißdreckfabrik AG”…?

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (VI)

"Câteodată oamenii se împiedică de adevăr,
dar se ridică şi merg mai departe." (Emil Cioran)

M-am trezit acuzat, din senin, de o mizerie incalificabilă. Dintre atâtea variante pe care şi le-ar fi putut imagina, au ales-o pe cea mai ineptă si ridicolă. Atât i-a dus mintea! Iniţial, le-am girat prezumţia de bună-credinţă acuzatorilor reprezentanţi ai “tribunalului poporului”, punându-mă necondiţionat la dispoziţia acestora în vederea stabilirii adevărului. Un interogatoriu aproape inchizitorial, profund umilitor, în care n-au contat nici declaraţia amănunţită a mea făcută în scris, din proprie iniţiativă, cu solicitarea expresă de anchetă a organelor specializate din poliţie, nici confruntările cu aşa-zişii martori care, puşi faţă în faţă, se contraziceau cu evidenţă, nici înregistrările video (ale lor!)... Nimic! Absolut nimic!

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (V)

Jazz & structures: figments of soul diamonds

După cum spuneam într-un episod anterior, am refuzat să elimin două capitole din "Statica determinată" (arce şi grinzi cu zăbrele), la fel cum am refuzat şi introducerea unui capitol de calcul de stabilitate a structurilor (!) la partea de "Statică nedeterminată". Am considerat şi insist că este o decizie iraţională studierea capitolului menţionat în această etapă. În primul rând, pentru că este o problemă inversă de valori şi vectori proprii, ce trebuie să urmeze firesc capitolului de dinamica structurilor. În al doilea rând, din cauza gradului mare de complexitate, aceste metode nu sunt recomandate a fi studiate la acest nivel, cu atât mai mult cu cât analizele neliniare sunt destul de rar necesare în practica obişnuită, ele fiind incluse în toate facultăţile europene la studiile de Master şi/sau de doctorat.

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (IV)

"Everything is funny as long it is happening to somebody else."

Will Rogers

Una dintre cele mai distructive politici aplicate în ultimii ani, a fost cea de îndepărtare faţă de studenţi. "Cadrul didactic trebuie să vină cât mai puţin în contact cu studentul. Deloc, dacă se poate." Acestea erau instrucţiunile cvasi-permanente ale profesorului Mihai Budescu şi, în vederea aplicării lor, s-au inventat tot felul de mecanisme şi de testări stupide pentru a nu se încuraja dialogul cu studenţii şi nici un fel de abordare mai mult sau mai puţin neconvenţională. Studenţii au fost şi continuă să fie trataţi ca o masă inertă, de subordonaţi incapabili, aceştia contând doar ca elemente justificative pentru salarii şi plata cu ora. Mafia securistă a reinventat alinierea poliţienească la "ordinea interioară", obligativitatea obsesivă a prezenţei studenţilor la ore şi a rezolvării temelor de casă, în loc să li se releve acestora importanţa materiilor studiate şi relaţionările interdisciplinare şi chiar interprofesionale. În ce priveşte formarea pentru asumarea riscurilor şi, implicit, a responsabilităţilor asupra deciziilor luate, acestea sunt "capitole educaţionale" practic inexistente. De asemenea, stimularea creativităţii şi a studiului individual prin promovarea subiectelor personalizate, variate şi chiar cu prezentare publică este considerată de multă vreme o fantezie inutilă. Până şi temele de casă sunt identice la multe discipline, pentru o grupă întreagă sau chiar mai mult. 

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (III)

"People are trapped in history,

and history is trapped in them." (James A. Baldwin)

Angajamentul a fost extrem de prost înţeles la toate nivelurile, profitându-se de el în modul cel mai josnic cu putinţă. Mai întâi au minţit cu caracterul de obligativitate a reducerii duratelor de studiu la cele majoritar europene, sub pretextul compatibilizării programelor de învăţământ. Nu am fost nicicum obligaţi de Europa. Era o simplă recomandare în baza căreia se dorea formarea unor găşti europene mai mari, ca, sub presiunea majoritară, să-i oblige şi pe ceilalţi să coboare la nivelul lor de submediocritate. Dovada că nu s-a întâmplat nimic cu facultăţile care nu aderat la această utopie sunt facultăţile de arhitectură, de medicină, de stomatologie, de farmacie şi altele, studiile acestor absolvenţi fiind recunoscute peste hotare fără probleme.

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (II)

"I can't give you a brain, but I can give you a diploma."

L. Frank Baum

Ramura construcţiilor este total diferită de celelalte "surate tehnice", chiar dacă este inclusă generic şi ea în cadrul "industriei". În domeniul construcţiilor, au fost dezvoltate metode, tehnici şi reguli specifice, care au fost ulterior preluate şi adaptate şi de către alte sisteme industriale. Absolut tot ce se întâmplă în jurul nostru se subordonează construcţiilor. Începând cu metodele de calcul şi terminând cu tehnologiile aplicate, organizarea execuţiei lucrărilor şi contabilitatea financiară, aproape totul a fost „exportat” celorlalte ramuri şi nu invers. Ba, mai mult, au fost dezvoltate chiar sectoare specifice eficientizării domeniului construcţiilor. Caracterul unic al profesiei relevă clar că orice intervenţie "urechistă" în structura ocupaţională şi legislativă specifică acestei meserii poate avea efecte cel puţin imprevizibile atât în planul imediat al responsabilităţii profesionale, cât şi la nivel de securitate naţională. Dacă vi se pare că exagerez, vă rog să-mi furnizaţi un singur contraargument pertinent.

Politica tocului de uşă în ţara lui Orwell (I)

"La început n-a fost nimic.
Apoi Dumnezeu a făcut lumina şi a văzut că lumina e bună.
Şi tot nimic n-a fost.
Da, dar măcar acum se vedea mai bine!"

Acest articol a fost început de peste un an de zile. Am avut de foarte multe ori intenţia să-l abandonez, exclusiv din cauza profundului dezgust resimţit la descrierea a doar câtorva imagini ale mizeriei morale, a inculturii şi a lipsei de scrupule cu care s-a desăvârşit o monstruozitate cu pseudo-valenţe academice. Recenta tragedie de la Facultatea de Hidrotehnică m-a convins că sunt dator să fac acest efort, chiar dacă ar putea fi mult prea târziu pentru a mai schimba ceva, deşi încă mai cred că este posibil. Tăcerea mea şi a altora ne poate face părtaşi morali şi la această posibilă crimă. Nu cred că l-am cunoscut şi nu ştiu nici acum nimic despre viaţa lui, dar nu atât printre rândurile articolelor din presă, cât mai ales în comentariile cititorilor am simţit mărturii cutremurătoare. Stresul de a nu putea finaliza un contract de mare valoare ştiinţifică şi financiară nu este nicicum de neglijat, dar cu adevărat insuportabile pot fi permanenta demoralizare, sabotare şi denigrare, stări ce te pot aduce în situaţii impredictibile. Iar supremul protest ales ca soluţie finală, chiar în faţa biroului său, spune foarte multe, mai multe decât orice comunicat de coafare a realităţii. Şi infinit mai mult decât cei care "au fost permanent aproape de el". Unul mai inocent ca altul.

În vizită la revoluţie

"We're not perfect, but we do have democracy."

Hugo Rafael Chávez Frías

(1954-2013, fost preşedinte marxist al Republicii Venezuela)

- E duminică şi deja ora 8. Magazinele sunt închise. Ne întoarcem la hotel?
- Am o idee, zic. Hai să mergem la revoluţie, că tot ai mâine interviu pentru cetăţenie!
Deşi puţin cam rece, e o foarte frumoasă seară de toamnă pentru jumătatea lunii noiembrie.
Pe măsura ce ne apropiam de Piaţa Universităţii observăm că fiecare copac de pe trotuar era flancat de un cuplu de poliţişti. La statuia "Lupoaicei", un homeless dansa după muzica stelelor, combinând nişte paşi de dans inspiraţi din videoclipurile lui Michael Jackson cu un soi de figuri din gimnastica tradiţională chinezească. Din când în când îşi mai ridica pantalonii care-i ajungeau şi mai jos de genunchi din cauza zbenguielilor complexe. 

Propuneri pentru securitatea la incendiu

Ca de obicei în România, doar urmare a unei cumplite tragedii se încearcă schimbarea legislaţiei. Şi tot ca de obicei, schimbările vor fi de ordin pompieristic şi pot să pun pariu că vor fi propuneri de birocratizare mai mult decât excesivă şi aberantă a sistemului de autorizare a securităţii la incendiu în scopul diluţiei responsabilităţii la orice nivel. Pentru că acesta este scopul dovedit şi de data aceasta al acestei găşti de nemernici agăţaţi cu disperare de putere de peste 25 de ani.

De la trafaletul de mir la normativul ortodox

Încet, încet, şi domeniul construcţiilor trece sub totalul control ortodox. Trafaletul de mir a deschis un nou şi important drum pentru biserica ortodoxă română. Încep să devină tot mai certe zvonurile conform cărora în giganticul subsol al catedralei mântuirii neamului (prost) se va amenaja, de fapt, un hypermarket de produse pentru construcţii ce va băga în faliment imediat toate firmele de profil. Ba cred că se vor da interdicţii totale de utilizare a altor unelte dacă acestea nu vor fi sfinţite, iar în cazul utilizării unor produse de pe o altă piaţă mai neagră decât cea ortodoxă, veţi fi cu certitudine beneficiarii blestemelor popeşti.

Un Dorel "gândeşte", iar alţii zideşte

Pereţii din zidărie de cărămidă din fotografia de mai jos au lungimi de circa 30-35 m şi se execută la fiecare nivel al unei clădiri înalte! După cum simplu se observă, "ancorarea" zidăriei s-a făcut astfel: s-au înfipt în planşeu, la 2-3 cm de faţa superioară a acestuia, nişte sârme, de vreo 50-60 cm lungime, cam 3 bucăţi pe metru, ce s-au îndoit la 90 de grade în sus. Aceste "mustăţi" sunt numit cu mare pompă, de către ştampilatorii planşelor, "ancore chimice". Apoi, pe ambele feţe ale pereţilor, se pozează câte o plasă de ø4 mm cu ochiuri pătrate de 200 mm/200 mm şi se "torcretează" (?!). Chiar şi din această fotografie se poate observa că aceşti pereţi nu sunt ancoraţi nici măcar de stâlpii din beton armat, ba dimpotrivă, sunt chiar realizaţi la o distanţă de circa 10 cm de aceştia! Evident, clădirea se află amplasată pe un teren foarte prost de fundare şi într-o zonă seismică deosebit de importantă.

Infractorul de la cort

Dezastrul lăsat de guvernarea PDL a fost pur şi simplu şocant. Spre sfârşitul anului 2009, toate progresele făcute cu uriaşe eforturi, au fost spulberate printr-o serie de gesturi şi acţiuni politice catastrofale. Promovările tuturor tembelilor în funcţii publice cheie, care, la rândul lor, şi-au montat în subordine toate neamurile (proaste) posibile şi mai ales imposibile au fost făcute prin abuzuri grosolan de ilegale şi umilitoare până la sinucideri chiar.

Cu mortul la reparat

"When you're dead, you don't know that you're dead.
It's hard for the others. The same when you're stupid."

Phillipe Gelluck

Ce se poate face cu un mort? Două sunt variantele raţionale sau, mă rog, practicate de o covârşitoare majoritate: îngroparea sau incinerarea. Deşi donaţia sau vânzarea în scopuri ştiinţifice a (re)devenit chiar ilegală în unele state, asta nu împiedică listarea la bursă a defunctului. Actuala criză mondială determinată de "morţii" americani este o dovadă grăitoare.

A fi sau a nu fi inginer constructor

O deprimantă majoritate continuă să fie convinsă de câteva decenii că dacă nu ştii să bei, să înjuri şi să fluieri după gagici nu ai ce căuta la Facultatea de Construcţii. Ultimii ani de capitalism sălbatic dovedesc cu prisosinţă faptul că nu vei şti nici să înjuri corect până nu conduci maşina. Cu alte cuvinte, profilul socio-profesional al inginerului constructor e cam bătut în cuie. "Vox populi, vox dei." Iar odată luată diploma eşti pierdut! Orice încercare de reconvertire la „normalitate” va fi sortită eşecului: meseria te „înghite” secundă cu secundă, cu fiece proiect. Aşa că n-ai încotro şi te resemnezi, privind, cu jind şi amar, ascensiunea continuă şi frecvent fulminantă a „intelectualilor”, din rândurile cărora ai fost exclus chiar din tinereţe când, din teribilism sau disperare, ai ales calea fără de întoarcere a meseriei de constructor.

Rules of Civilised Polemics / Regulile polemicii civilizate

Am fost la o recepţie a unui obiectiv al Filialei din Iaşi a Academiei Române şi n-am venit cu mâna goală. Le-aţi mai citit sau nu, m-am gândit că e util să ştiţi că le puteţi găsi (revizuite şi corectate) şi pe această pagină, în caz de nevoie. Adică în cazul în care veţi avea ocazia să participaţi la dezbaterea unor idei. Evident, în afara ţării!

O invenţie revoluţionară: oţelul cu proprietăţi optice

După produsele din beton translucid, aflate deja de peste doi ani în producţie de serie dintre cele mai spectaculoase de către firma LUCEM LICHTBETON din Germania, iată că a venit şi rândul oţelului să poată fi realizat cu proprietăţi optice. Această invenţie va putea fi considerată pe drept cuvânt ca fiind cea de a treia revoluţie industrială, după invenţia cazanului sub presiune a lui Denis Pepin (1698) şi, respectiv, după descoperirea unor noi surse de energie la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cercetările interdisciplinare de peste zece ani efectuate de către un colectiv de oameni de ştiinţă ai departamentelor de fizică, de metalurgie şi, respectiv, de inginerie tehnologică din cadrul Universităţii „St. Andrews” din Scoţia, Marea Britanie, s-au soldat cu obţinerea unui material cu proprietăţi fizico-mecanice absolut uluitoare. 

Breathe... And go!

Few years ago (around 2010) I decided to open a blog, having in mind such an idea, of an Open Science. And now, three different pages were opened for unusual and greatest news in Civil Engineering. At that time I didn't know nothing about Qwiki. Even if my blog or my website is "a bit" far away from the magnificent Nielsen's ideas, I am really glad to find out that I am moving in a right direction. Even if I still receive (let's call them) "unexpected" critics, and just several years ago such information was... banned even by my university!

TEDxWaterloo - Michael Nielsen - Open Science

DAPPP şi restu’ lumii

În România, WC-urile şi Palas-ul le găseşti foarte uşor, după miros; n-are nici un sens să întrebi, decât dacă eşti la o distanţă de peste 100 m de una dintre ele. Instituţiile publice, alea de stat, le identifici cel puţin după clanţele prăbuşite (sau inexistente) ale uşilor şi zecile de anunţuri şi de afişe lipite pe geamuri şi pe pereţi.

Cercetarea este un business?

Partea I

Partea a II-a

Exerciţiu de admiraţie

Aşa suntem noi, românii: trebuie să se întâmple câte o catastrofă ca să ne aducem aminte fie că suntem oameni, fie că mai sunt şi alţi oameni pe planeta asta... Dar unii oare chiar sunt oameni...?

CR.6-2010: tot nu!

Motto: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale...” („O scrisoare pierdută", I.L. Caragiale, 1884 - Farfuridi, Actul III, Scena I)

Ca de obicei, „până la ora 12 faceţi urgent (sic!) observaţii la noul proiect de cod CR.6-2010”. Şi am făcut. "So what?!" - Miles Davis, "Kind of blue" (1959)
 

Despre cutremure... si nu numai

Partea I

Partea a II-a

P.100-1/2012 - opinii despre noul proiect de act normativ

Acest proiect al actului normativ a fost aşa-zis propus spre dezbatere publică prin primăvară, având ca termen de finalizare a propunerilor luna septembrie. Din multiplele experienţe anterioare se ştie foarte bine că până şi propunerile transmise pe cale instituţională sunt neglijate în marea lor majoritate, darămite cele transmise ca simpli cetăţeni utilizatori, am renunţat (şi eu!) la o astfel de “dezbatere” donquijotistă, curios fiind doar când va fi înaintat spre analiză şi Inspectoratului de Stat în Construcţii. Ca de obicei, la urmă, când, probabil, o fi şi tipărit şi promulgat deja! Aşa că, profitâd chiar şi de această minimă reacţie de complezenţă din partea “factorilor” implicaţi în procesul de elaborare, mi-am exprimat oficial opiniile ce urmează.

Democraţii coprofilice paralel intersectabile

Pentru toţi antibăsiştii orbiţi de furie şi de toate cele, iată mai jos una dintre “faptele de arme”, foarte "democratice" şi cât se poate de "corecte", executate de către mafia USL. Acesta este un e-mail integral primit de peste ţări şi mări:

Eurocodurile revoluţionează logica şi rezistenţa materialelor

Motto:
“Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.”
                                                    (Grigore Moisil)

Dacă aveaţi impresia că în domeniul “Rezistenţei materialelor” aproape că nu mai poate fi nimic de inventat, iată că v-aţi înşelat. O discuţie contradictorie cu un student referitoare la principiul de dimensionare a unei îmbinări sudate m-a determinat să-i verific spusele, cu atât mai mult cu cât el îşi susţinea destul de vehement aserţiunile. Şi, absolut incredibil, surpriza a fost de proporţii!

Beton cu armatură proteică dispersă

O echipă de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology au realizat un beton cu armatură dispersă obţinută în urma prelucrării deşeurilor organice ale abatoarelor. Volumul enorm de materiale organice rezultate în industria de prelucrare a cărnii reprezintă, în SUA, a patra sursă majoră de poluanţi ai solului după hidrocarburi, metalele grele şi pesticidele şi ierbicidele utilizate în agricultură.

Calamităţi

Motto:
“The greatest danger of bombs
is in the explosion of stupidity that they provoke.”
                                               (Octave Mirbeau)

Hotărât lucru, în România este imposibil să te plictiseşti! Aproape că nu este clipă în care reacţia glandulară să nu fie excitată la nivel naţional până la cote explozive pe te miri ce subiect. Nu m-ar mira câtuşi de puţin ca în ziua în care în România nu se va întâmpla nimic, ţara să dispară! Nivelul de stres este cultivat cu profesionalism şi întreţinut la cote la care, inima unui occidental obişnuit, ar ceda cu siguranţă în doar câteva săptămâni, dacă, din varii motive, acesta ar fi condamnat la supravieţuire în acest areal.

Secretul piramidelor

Anul trecut postasem un articol ("Piramide, betoane şi... exploratori") referitor, printre altele, şi la ipoteza conform căreia piramidele egiptene şi mayaşe, templele şi megastructurile incaşe şi multe alte construcţii au fost realizate prin turnare şi nu prin şlefuire, tăiere sau prin alte procedee mecanice. De altfel, cioplirea era şi imposibilă pentru simplul motiv că, în perioadele în care se estimează că acestea ar fi fost construite, nu era cunoscut nici bronzul şi nici fierul. Iată că din ce în ce mai mulţi cercetători încep să confirme această tehnologie de construire ca una dintre cele mai plauzibile. Evident, chiar dacă acest mister e aproape dezlegat, aceste megastructuri tot mai ascund uriaşe secrete care vor da mari bătăi de cap multor generaţii.

Ce se face Băsescu că nu pricepe

Asta e! Deşi mi-am jurat că nu-mi voi mai revărsa adrenalina peste politichie, chiar nu mă pot abţine să nu comentez “intervenţia cu românii” a lui Băsescu. Mă aşteptam să fie la fel de nesimţit ca şi până acum, dar, din păcate, iar mi-a întrecut aşteptările şi de data asta.

Târtănel Boxoi şi restu' lumii

Târtănel Boxoi se hotărî în cele din urmă că singura şansă de recuperare a rămas pivniţa. Noaptea era pe sfârşite, dar până şi zorii zilei parcă se încleiaseră în mâzga de pe Dealul Mitropoliei. Îşi luă inima-n dinţi, îşi puse pâslarii şi se strecură printre cei doi boscheţi din faţa intrării. Potăile dormeau leşinate de oboseală: alergaseră câteva ore bune după unul cu o pancartă pe care scria “Ieşi afară, javră ordinară!”. Cu mare grijă să n-o trezească, Târtănel păşi peste una dintre potăi, dar nu făcu mai mult de doi paşi, când simţi brusc că-i fuge de sub el unul dintre pâslari, în timp ce al doilea încerca să decoleze spre felinarul de deasupra porţii. Înotă cu disperare în aer ca un arlechin cuprins de streche, în căutarea fie măcar a unui cârlig de rufe, şi se prăbuşi ca un sac de cartofi pe caldarâmul îngheţat. Rinichii aproape că-i explodaseră la contactul cu pavajul. Paradoxal, îi revenise zâmbetul pentru o fracţiune de secundă, un val de căldură îi invadă vintrele, picioarele parcă se afundau în vată de zahăr proaspăt scoasă din centrifugă, după care o linişte ciudată se aşternu peste tot…

Şi mi-am dat cu capu’-n gură: azi, Traian Băsescu - între patologie, prostie şi iresponsabilitate

Flash-uri din viaţa curentată

M-am decis cu mare greutate dacă să-mi postez şi aici unele dintre punctele mele de vedere referitoare la recentele declaraţii şi atitudini ale lui Traian Băsescu. O fac în primul rând în speranţa că această refulare îmi va mai domoli măcar nivelul tensiunii arteriale şi, în al doilea rând, pentru că am fost întrebat frecvent de ce atâta linişte în ultimele luni din partea mea. Pentru simplul motiv că nu doresc nimănui să treacă prin ce am ajuns să trec eu în ultimele 2-3 luni. Pot să spun doar că securiştii de dinainte de `89 erau mici îngeraşi în comparaţie cu hienele din ziua de azi. Dar va veni şi ziua ACEEA...!

Cu sângele la sacoşă şi organul la vedere

Nişte aşa zişi jurnalişti, teribil de porniţi pe senzaţional cu orice preţ, publică fiecare câte un articol prin care speră, probabil, să-şi plătească, sub forma unei publicităţi mascate, consultaţiile la amigdale, de care au beneficiat la o clinică de obstetrică şi ginecologie din Iaşi - Spitalele din Iaşi sunt în criză de sânge, Moartea roşie [sic!] asediază ieşenii.

Şi mi-am dat cu capu’-n gură: azi, Cristian Bădiliţă

Flash-uri din viaţa curentată

 

Cineva supărat tare (nu spui cine, persoană importantă!) a postat recent un link către articolul unui alt comentator, pe nume Cristian Bădiliţă ("Lista lui Băsescu, pardon!”).

Nu prea pot explica de ce “mi s-a pus pata” aşa de tare pe respectivul, dar e ceva în aer care-mi spune că trebuie pus la punct autorul comentariului de toată jena! Cum spuneam, într-o serie tipică de draci fiind la momentul lecturării, m-a luat adrenalina pe dinainte să scriu şi eu nişte observaţii, iar user-ul care a lansat spre lecturare materialul s-a supărat (şi) pe mine şi mi-a şters comentariul. Iote că n-am rezistat să nu-mi re-afişez părerea despre “literatul” menţionat, pentru simplul motiv că au început teribil de tare să mă enerveze gurişti de genul respectivului, dar şi starea de inadmisibilă lehamite din partea spectatorilor.

Normalitatea: trista povară a românilor

Am decis cu greu să deschid acest blog pentru că am “talentul” de a pica relativ uşor în dispute polemice şi tocmai asta nu vreau să devină: o colecţie de umori proprii şi de discuţii sterile, pe teme penibile sau moarte din faşă. Şi, totuşi, se pare că, uneori, n-o să prea am încotro, dar atunci când o voi face, voi încerca să depăşesc (cu suficient interes pentru cititori) dimensiunile personale ale eventualelor dispute.